Doar cateva cuvinte...

Rasfoiam acum cateva zile o carte buna pe care v-o recomand si voua cu mult drag "Vorbeste-mi...am atatea sa-ti spun"- J. Salome.Am regasit printre randurile citite multe ipostaze ale vietii noatre cotidinene, aparent perfecte as putea spune.De cele mai multe ori cand actionam ne gandim la propria persoana, nicidecum la cel de langa noi, nu ne gandim la nevoile lui sau la asteptari.

Voi da un exemplu pentru a ma face mai inteleasa:stateam impreuna cu "my best friend" si vorbeam d'ale noastre, ii povesteam o intamplare si in acel moment simteam nevoia de sustinere din partea ei, sustinere pe care am primit-o, nimic de zis; numai ca ea, atunci, avea nevoie si de sprijunul meu,sprijin pe care i l-am oferit,numai ca eu ramasesem blocata doar la problema mea.Vreau sa precizez ca oricat de solidari parem unii fata de ceilalti tot egoisti ramanem( eu nu cred in altruism, pentru ca nu exista, iar cei care cred ca acesta ar exista, este de fapt o forma de egoism ce imbraca un vesmant de"zana buna", nimic mai mult); poate pare dur ceea ce am spus, dar este foarte adevarat; iar la o mica autoanaliza va veti convinge.Pentru a va ajuta putin va sfatuiesc sa va intrebati de ce dati bani cersetorilor, atunci cand o faceti, de ce cedati locul unei persoane mai in varsta in autobuz...Aici veti gasi imediat raspunsul:pentru ca asa am fost invatati, dar vin cu urmatoarea intrevare:si toate aceste invataminte, de unde isi au izvorul?

Aud peste tot sloganul "comunicarea este foarte importanta", DA, intr-adevar, numai ca trebuie sa si stim sa facem acest Act Sacru intr-o maniera cat se poate de buna si satisfacatoare pentru amblele parti ale dialogului;aici se afla miezul problemei.Putem vorbi cu cineva, dar numai sa ne plangem, sa ne lamentam, vorbind numai de problemele personale, punandu-ne propriul EU in faimoasa ipostaza de VICTIMA, in care multi dintre noi ne place sa ramanem.Dupa parerea mea comunicarea ar trebui sa fie activa, cei poli ai conversatiei sa interactioneze in mod constructiv pentru amblele parti, si nu una sa fie favorizata, iar cealalta sa fie pasiva si...frustrata.

Noi, oamenii suntem niste fiinte complexe si cam parsive, mai mult sau mai putin, si ma refer aici la faptul ca, reusim sa ne satisfacem nevoile mai mult sau mai putin in conformitate si cu nevoile celorlalti.Daca simtim ca ar fi momentul oportun pentru a atrage atentia asupra noastra vom face tot posibilul pentru a obtine acest lucru, si vom folosi tot felul de "sireslicuri" pentru a castiga in aceasta competitie:cine iese invingator din batalia pentru a comunica nociv?

Spuneam mai sus ca una dintre parti ramane frustrata, de ce? pentru ca acesta este pasiva in conversatie, si-si reprima toate dorintele pentru a face o impresie buna celui din fata sa ascultandu-l 100% implicat in conversatie.Numai persoanele care se cunosc foarte bine pot sesiza toate aceste realitati,toate aspecte aspecte ale unei conversatii....Cel mai bun exemplu ar fi urmatorul:2 prieteni se intalnesc la o cafea, unul a avut o zi minunata, este un vulcan in plina activitate, radiaza de fericire, iar celalalt, este deprimat.Stau si ma intreb cata empatie va exista intre cei 2?

Un alt aspect nociv al unei conversatii:intr-un cuplu cei 2 ajung sa-si "coloreze" si sa-si "imbolnaveasca" relatia cu lucrurile care se intampla pe la serviciu...(se spune ca trebuie sa fii iubit/(a), si prieten/(a) si sora/frate, parinte pentru celalalt, dar cateodata sau de cele mai multe ori este doar o relatie plina de compromisuri care nu face altceva decat sa te "devoreze" in interior) si uite asa se mai diminueaza "la flame de l'amour" putin cate putin.

Sau...intr-o conversatie foarte intersanta cu o persoana, aceasta ajunge sa spuna ceva aparent banal dar care pentru tine rezoneaza puternic si trezeste in tine multe alte lucruri si astfel te-ai pierdut in gandurile tale nebune de zi cu zi, de care incerci sa fugi, dar pana la urma tot la ele te intorci, pentru ca este aproape imposibil sa ai control asupra mintii tale, ea zburda si zburda necontenit...


Sau...

(to be continued)

Si nimic nu mai e la fel...

Cat de simplu ar fi sa dam timpul inapoi, sa schimbam in umila noastra existenta cateva din "faptele eroice " pe care voluntar sau involuntar le facem... Evident ca acest lucru nu este posibil nici macar in cele mai minunate visuri ale noastre....Noi, oamenii, niste roboteii setati sa actionam, ghidati de materia cenusie pe care multi dintre noi nu stim sa o folosim , poate ca nici nu suntem constienti ca dispunem de acest "dar"...
Noi, oamenii, (si aici ma refer doar la mine) care credem ca totul este simplu si ca asupra noastra va veni ori de cate ori avem nevoie "ingerul pazitor" sa ne salveze de la "moarte"... Cat de naiv sa fii sa crezi in continuare toate aceste "povesti cu zane" care au disparut cu mult timp in urma...
Se pare ca...doar un pas facut in mod eronat, te poate costa mult...asa cum mi s-a intamplat mie azi...
So...Think Twice

Iscoditoarele bobo...Povestea mea controversata

O zi cat se poate de normala, mai inveti 15 min mai mananci 1 bobo, doar asa sa te mai indulcesti si u, ca de cand cu sesiunea asta suntem destul de amari...(macar sa fie doar acest lucru "amar" in viata mea). Partea nasoala in toata povestea asta este faptul ca bomboanele nu erau ale mele, ci ale unei fete din casa, care le-a lasat in bucatarie pt toti...Eu cum nu ma pot abtine de la dulciuri prea mult, am mancat destul de multe. Si acum ea imi reproseaza (Cata & me) " sa va fie rusine, bomboanele erau pt toti, nu doar pt voi,eu am mancat doar 1"
Foarte interesant sa descopri cum pt niste amarate de bomboane te poti enerva atat, si mai ales sa te duci si la magazin sa cumperi altele!
Ma surprinde faptul ca am fost destul de calma, este un inceput pt toate; chiar si pt cearta pt bobo...:D


P.S.Dragilor aveti grija de la cine luati ceva de papa ca s-ar putea sa va intoxicati, in urma comentariile de dupa...

Mumia...

"Si era una intre frati

Si mandra-n toate cele..."

To be continued

Aceasta reprezinta o foarte scurta descriere a ceea ce insemna "lady in black" , varianta noua, a la C...

Hmm...este atat de usor sa fii arogant, sa-ti arati capacitatile de boss, insa Mumia depaseste cu mult aceste limite.Stau acum si ma intreb oare cum reuseste sa se incadreze atat de bine in aceste standarde?! Cu personalitatea sa destul de flexibila, dar incredibil de taioasa, reuseste sa capteze atentia atator oameni, incat uneori nu mai are nevoie de nici o prezentare in momentul in care si-a afacut aparitia intr-o incapere.

Mumia...just her...

Intre vis si realitate...

"Afara ninge linistit si-n casa arde focul"...hmm deja v-am creionat un peisaj de basm nu?Asa este afara.Ninge incet si linistit, numai ca de aceasta data focul arde in interior, inside me...arde, incet si sigur...
Pana cum ceva timp spuneam ca am "inima de gheatza", acum revin cu o noua precizare:este de ghetza pentru ca mi-e frica sa iubesc; in interiorul ei este o mica scanteie care poate produce vapai; trebuie doar ca focul sa aiba suficienta putere sa topeasca ce se afla in jurul sau...
Noapte buna...aveti grija ce visati, sa nu devina realitate! :P

Just because...

Voi sunteti fericiti?
Pana mai acum cateva minute eram cu zambetul pe buze, now... sunt putin cam trista.Cred ca era de asteptat.Imi trec mii de ganduri prin cap.A mai trecut un an din viata mea si... si nu simt ca am facut progrese in favoarea mea.Intr-un fel am ramas aceeasi, si totusi sunt alta.Nu stiu cat de eficienta a fost aceasta schimbare, dar in "imparatia mea de clestar" totul pare a fi perfect, acelasi "paradis cenusiu" cu cateva pete de culoare, ici colo...
Dar, in final, ce este aceasta fericire de care tot vorbesc?Fericire absoluta nu exista, si nici nu va exista vreodata in acest "paradis pierdut" in care suntem destinati ca ne jucam rolul pana la final...Final care nu-si va face aparitia never!!!
Fiecare dintre noi isi are propria "poveste fara sfarsit"...iar aceasta este povestea mea pe care o impartasesc cu cei cu care am o oarecare compatibilitate...<>
Oare de ce trebuie sa am acest mod ciudat de abordare a celor din jur, sau de ce am acest mod atat de egoist de a-mi exprima iubirea fata de cineva?Nimeni nu stie, dar eu sufar, si sufar mult din aceasta cauza...hmm... sunt atat de putini carora le pasa de mine <>
So, just because...

A trecut si Craciunul...sarbatoarea care imi genera intotdeauna neliniste, tristete, melancolie...Am trait in acest an un Craciun ca in basme...la Brasov, in munti, zapada, luna plina, impreuna cu un el...Minunat, nimic mai frumos ca a acea stare euforica, acel sentiment de fericire deplina care m-a facut stapana tuturor...Perfect...

Craciunul...?!

Se pare ca sarbatoarea mult dorita de atatia dintre noi se apropie cu pasi repezi...Pe multi dintre voi poate ca va face fericiti, va face sa zambiti, sa visati la toate dorintele neimplinite de peste an...Voi toti va bucurati, primiti raza de lumina in suflet, dar oare reusiti sa va deschideti cu adevarat sufletul, sau este doar o iluzie asa cum multe lucruri sunt si totusi noi nu le percepem asa...?
Ma simt mai straina ca niciodata de tot si de toate, simt ca nu apartin nici unui loc... ma simt pustie, goala si totusi ma simt bine.Asa a fost toata viata mea, asta sunt eu; imi sunt cunoscute gandurile si temerile legate de....
Poate ca e vina mea pentru ca vad incontinuare lucrurile in gri, ca refuz sa las ca viata mea sa prinda putina culoare...Maine voi pleca la munte (este visul meu); da voi pleca la munte cu .... el ... un tip care se presupune ca ar fi prietenul meu, numai ca eu nu simt asta. Nu las frau liber sentimentelor, mi-e frica si nu stiu de ce, de cine...sunt atat de confuza in tot.
Cum pot sa depasesc aceste temeri daca eu, tot eu "fata perfecta" imi tot impun niste limite care imi fac rau, imi intuneca tineretea, cei mai frumosi ani ai mei, care se scurg ca nisipul fin dintr-o clepsidra...
De Craciun se intampla mereu se intampla minuni, poate ca acest lucru mi se intampla si mie si eu refuz sa-l vad, sa-l primesc in realitatea mea, cruda si cenusia mea realitate...
Craciun fericit tuturor!

Noapte de noiembrie...

O noapte de Noiembrie...

Cand totul e timid si rece...
Iar vantul bate tare...
Ma macina un gand mistuitor
Esti departe si mi-e dor.
Umbra noptii ma apasa,
Gandurile iar nu ma lasa,
Unde esti? Ma-ntreb in soapta,
E liniste...nici un raspuns...
Totul e demult apus,
Pe cararea vietii ratacesc,
Usor, usor ma-ndepartez,
Caci nu mai am putere sa visez
Cand totul e timid si rece...