Muzica pentru o dupa-amiaza de Mai...

Bucurestiul in a 28-a zi de Mai

Maşina de spălat căţei, inventată de francezi 

Un cant de suflet in miez de noapte!

Un strop de diversitate in ...'Initiere'

Calatoria mea Initiatica

Mi-am terminat practica pedagogica si ma gandesc cu nostalgie la zilele in care ma trezeam de dimineata si alergam cu disperare sa prind metroul sa ajung la timp la scoala. Racoarea diminetii ma trezea, ma pregatea parca sa fiu un MODEL pentru cei mici (cls. a II-a) . A fost o experienta inedita...am avut mult mai multe emotii decat ei, sau mai bine zis eu emotii si ei curiozitate, niste mici suflete ce asteptau cu nerabdare sa fie hranite cu informatie transpusa in jocuri creative...Cand le-am predat Linia de dialog, am simtit ca sunt un mic Dumnezeu pentru ei...faceau ce ziceam eu...m-au fascinat cu inteligenta lor sclipitoare...

Am simtit ca trebuie sa fiu flexibila, sa-i iubesc, sa ma joc cu ei, dar sa-mi pastrez totusi doza de autoritate, caci altfel de unde educatie, in adevaratul sens al cuvantului ... Rabdare ... Disponibilitate ...

Am descoperit ca imi place sa vorbesc in public, sa fiu persoana care este isi poate pune pecetea, cumva, pe drumul unui omulet...

Imi amintesc de cadrele mele didactice,de persoanele carora le-am dat credit, pe care le-am avut in fata in diferitele situatii ( ps. sunt in an terminal la facultate, si m-a cuprins melancolia putin...) incepand cu gradinita si pana in prezent...fiecare a ramas in amintirea mea ca o figura aproape perfecta, reprezentand un model de urmat...un mentor, un maestru spiritual as putea spune, pentru ca, dincolo de informatia strict stiintifica care trebuie transmisa la clasa, mai exista si o comunicare non-verbala, atitudinala, acele vorbe de duh care profesorii ni le spun, ni le spun in ideea ca la un moment dat in viata, se va produce iluminarea si vom intelege mesajul...astfel un profesor ramane viu...si unele lucruri se pot transmite de la o generatie la alta...este de-a dreptul minunat...

Sincer...pot spune ca ii inteleg pe cei care mi-au fost dascali, chiar daca ne puneau note mici, ne amenintau cu lucrari de control, ei si-au facut datoria de a face din noi Oameni, ne-au educat...au avut rabdare cu noi, au avut rabdare cu mine, au accepatat stilul meu de invatare, sau de raspuns, sau de activitate la ore, care poate e diferit intr-un fel sau altul de stilul altui elev...

Am foarte putine poze cu mentorii mei, si de asemeni nici nu ma uit la ele decat foarte rar, imi place sa-i pastrez in suflet asa cum i-am vazut ultima data...imi place sa cred ca sunt o parte din mine, si vor continua sa fie, pentru ca unele lucruri care le-am invatat de la ei, vor merge mai departe...

Va multumesc...Va imbratisez cu drag...

Prieten drag!

Cand ma voi face eu mare si voi avea libertatea de a-mi indeplini dorintele cu o mai mare usurinta decat o fac acum, printre primele "cadouri"ar fi :

Am gasit pe net informatia, cum ca, recomandat si compatibil zodiei mele, zodia Varsatorului, este rasa de caini - Ciobanesc de Berna

Imi doresc ca intr-o zi sa mi pot indeplini aceasta dorinta.Pana la ziua cu pricina... ma voi multumi cu catelusa mea.

Toate bune!

Despre Chemarea Neamului in Cascada Vietii si a Mortii...

Susurul apei ma imbie, ma invita la Visare...incep sa dansez pe ritmul muzicii naturii... Destin... Strigat... Bucurie... Dor... Emotie... Placere... Zambet si...o Lacrima fierbinte...aud glasul chemarii de-odinioara, de-apururi avea sa vina, sa ma trezeasca...Curajul de a te simti liber, de a te lasa invaluit de misterul noptii, la lumina lumanarii...

Mirosul Noptii paseste usor, usor, cu miscari marunte, lente...cantecul luminii...ma seduce, imi sopteste cuvinte simple, si, cu toata frumusetea lor, accept invitatia la dans, la visare...Culeg petale de lacrimi si flori de mai...

Mirosul ierbii...originea si strigarea sa nebuna ma cuprinde, se naste astfel dorinta, o dorinta pura, un gand curat si inocent...inima-mi bate cu putere; la rang de stea cu val ancestral,  ma daruiesc tie, Luceafarul Noptii, ce stralucesti domol, as vrea sa-ti simt caldura sufletului, bataia inimii, curand va trebui sa plec...am ales...Vantul adie usor, cat sa-mi mangaie suav suvitele-mi rebele...scanteia divina...e printre noi, este in noi si doar noi o putem vedea...tu o vezi...mi-e dor de tine...am urme, le-am regasit, le pastrez, umbre, urme cu care mai sting focul mistuitor...umbra...e naluca cu ochii sticlosi, ma tine in viata...pasarile dorm linistite, imbatate de culoarea florilor de mai...

Mirosul naturii...astept cu nerabdare sa infloreasca teii, sa ma plimb si sa visez, sa scriu si sa citesc la umbra lor, sa ma rasfat cu parfumul lor dulce-amarui, mi-e dor de tine...

Tacere...tacere moarta, surescitata de durere, se strigatul Mortii care-si cere cu disperare dreptul...goana nebuneasca a gandurilor...ce ramane?ce fac eu cu ce ramane,aleg?

Luna...argintul ei m-a cucerit...si totusi mi-e dor de tine...Cand somnul vine il aud, il simt cum vibreaza, pulberea metaforelor, jocul lor asemeni unui Joc al Ielelor ma transforma intr-un vampir, un vampir al frumosului, al lucrurilor simple si frumoase, dulci si miresmate, ca florile de mai...

Mirosul cartilor, al povestilor de odinioara...o forma de meditatie conectata la Zenit; puterea milenara, cosmica, universala; istorie cu trecut zbuciumat; aceasta este chimia dintre noi, reactie prin ardere...o ardere profuna, totala, completa...s-a produs transformarea...am devenit un nou produs al existentei, al traditiei mijlocitoare...Algoritmul de functionare intr-o lume blanda si cruda; mirosul vechiului...

Cantul tipatului interior, cant de jale si de dor..oda bucuriei, doina mioarelor blajine...mangaierea poemelor de dragoste...mi-e dor...

Sa valsam pe urletul durerii...pe cat de frumos, pe atat de otravitor...tangoul pasiunii nestapanite...Freamat...pecetea o am pusa...sa ne bucuram...

Impartaseste si vei sti ca esti unic!

"Daca nu stii incotro vrei sa se indrepte corabia ta, atunci nici un vant nu-i va fi prielnic!"

Seneca

Pe nisipuri miscatoare...

Am pasit cu sfiala, plina de emotie pe "taramul fagaduintei"...Ma indrept catre "templu"...cu incredere arunc o privire in jur...imprejurimile par prietenoase, imi zambesc si plantele...sunt verzi...natura si luna mai...bucurie nebuna...totul ma imbie la meditatie si suras...fluturasii la fel de zglobii ma intreaba daca vreau sa-i urmez...ma urnesc din loc...dar numai ce apare Zana Florilor de Mai si ma invita in Gradina Fermecata, sa ma scal in Izvorul Intelepciunii...acolo aveam sa cunosc Maestrul...sa fii milostiv...o plecaciune in fata Prea Maritului...Cu bucurie...Imbratisez...

Pe Nisipuri Miscatoare imi tot plimb amarul...e o lupta continua...tot de aici am si elanul continuitatii, e glasul cristalin ce dirijeaza orchestra, da tonul si pastreaza suneul de fundal...e nota de incepul din portativ...Cu aceeasi bucurie privesc cum se lasa seara, sunt norii se lasa sedusi de culoare...si prind viata...incep sa se joace...isi exprima emotia...inocent...cum doar ei stiu...cum doar noi stim...cum doar eu stiu...naiv si dulce...si din freamatul crengilor de seara ascult invitatia la valsul noptii...e dansul meu...scena mi-e prietena...O seara buna...

Pe curand...