vineri, 20 iunie 2008
A te schimba...
In subiectivismullui omul incepe sa fie obiectiv- va incepe sa fie constient de propriul comportament si va initia un proces de schimbare.
sâmbătă, 14 iunie 2008
Ploaie...Armonie...Valoare...
Si e frig, si ploua...simt cum inghet...cum vantul patrunde incet,incet in fiecare particica din mine...Voi ramane fara suflare in curand.M-a strafulgerat imaginea-mi cazuta jos, pe pamant, aproape fara suflare,fara putere,fara caldura,fara dragoste.Ce cuvant magic.Cred ca doar zanele il folosesc, sau poate si acei oameni care au primit in dar de la Zana cea Buna,pulberea fermecata care i-a calauzit in aceasta "calatorie initiatica" in lumea "viselor reale"...
Se spune ca nu trebuie sa cautam fericirea; in momentul cand vom inceta sa mai facem acest lucru, atunci vom fi cu adevarat fericiti...Cum sa fii fericit, daca te simti incomplet?
Poate ca fericirea, este doar o aparenta, vorbesc aici de aceasta stare pe care o cautam...Ar fi bine pentru noi,cei cu "inima de gheata" sa vedem partea luminata si incalzita a tuturor lucrurilor...poate asa vom ajunge sa fim si noi adeptii unei noi orientari in domeniul filozofiei dragostei, si anume adeptii lui "RA"; doar asa sa ne mai incalzim si noi sufletele amortite...
Frumusetea dragostei, a fericirii este stearsa de imensa putere a banului, a urii, a actiunilor de tipul "a te comporta ca unmisel" si multe altele care pot fi incluse in sfera asta.
De ce totul in umila noastra existenta este conditionat de ceva???Ma gandesc ca poate in acest fel reusim sa mai facem cate un mic progres, sa ne mai dezvoltam...Cred ca daca nu ne-am mai pune atatea intrebari, lucrurile ar fi mult mai simple; si noi, evident am avea o existenta in deplina armonie cu Totul.
Hmm...cred ca am spus cuvantul potrivit...ARMONIE...nu m-am mai simtit in aceasta stare de multa vreme, sau poate ca niciodata.Consider ca trebuie sa fii intelept pentru a avea puterea de acceptare pe care o presupune cuvantul cheie amintit mai sus.
Am putea concepe o intreaga lista de factori care ne indeparteaza de aceasta stare...Acum aduc in discutie doar subiectul:bani
Life and the money... , este varianta propusa de mine pentru a explica viata noastra amoroasa in societatea actuala...
Parca m-am trezit putin din visare, privesc pe fereastra hotelului, simt mirosul de cafea,si cantecul stropilor de ploaie...Este viata in jurul meu,dar nu si caldura...mi-e frica de toate mastile pe care le vad, de parca intalnesc la fiecare pas...monstri, si nu oameni, frati de-ai mei, cum spune Doamne-Doamne...Este greu sa te ridici, dar parca un copil care invata sa faca primii pasi este mai puternic, mai perseverent ca mine...
Cine sunt si ce vreau? este intrebarea la care va invit sa va raspundeti voua insiva...
Ce valori aveti?Care est cea mai importanta, care va reprezinta intru totul?
Se spune ca nu trebuie sa cautam fericirea; in momentul cand vom inceta sa mai facem acest lucru, atunci vom fi cu adevarat fericiti...Cum sa fii fericit, daca te simti incomplet?
Poate ca fericirea, este doar o aparenta, vorbesc aici de aceasta stare pe care o cautam...Ar fi bine pentru noi,cei cu "inima de gheata" sa vedem partea luminata si incalzita a tuturor lucrurilor...poate asa vom ajunge sa fim si noi adeptii unei noi orientari in domeniul filozofiei dragostei, si anume adeptii lui "RA"; doar asa sa ne mai incalzim si noi sufletele amortite...
Frumusetea dragostei, a fericirii este stearsa de imensa putere a banului, a urii, a actiunilor de tipul "a te comporta ca unmisel" si multe altele care pot fi incluse in sfera asta.
De ce totul in umila noastra existenta este conditionat de ceva???Ma gandesc ca poate in acest fel reusim sa mai facem cate un mic progres, sa ne mai dezvoltam...Cred ca daca nu ne-am mai pune atatea intrebari, lucrurile ar fi mult mai simple; si noi, evident am avea o existenta in deplina armonie cu Totul.
Hmm...cred ca am spus cuvantul potrivit...ARMONIE...nu m-am mai simtit in aceasta stare de multa vreme, sau poate ca niciodata.Consider ca trebuie sa fii intelept pentru a avea puterea de acceptare pe care o presupune cuvantul cheie amintit mai sus.
Am putea concepe o intreaga lista de factori care ne indeparteaza de aceasta stare...Acum aduc in discutie doar subiectul:bani
Life and the money... , este varianta propusa de mine pentru a explica viata noastra amoroasa in societatea actuala...
Parca m-am trezit putin din visare, privesc pe fereastra hotelului, simt mirosul de cafea,si cantecul stropilor de ploaie...Este viata in jurul meu,dar nu si caldura...mi-e frica de toate mastile pe care le vad, de parca intalnesc la fiecare pas...monstri, si nu oameni, frati de-ai mei, cum spune Doamne-Doamne...Este greu sa te ridici, dar parca un copil care invata sa faca primii pasi este mai puternic, mai perseverent ca mine...
Cine sunt si ce vreau? este intrebarea la care va invit sa va raspundeti voua insiva...
Ce valori aveti?Care est cea mai importanta, care va reprezinta intru totul?
luni, 26 mai 2008
"Nu lua nimic personal"
In curand va rasari soarele...de mult nu am mai admirat un rasarit...daca stau bine si ma gandesc, cred ca de vara trecuta, de la mare...Este liniste deplina in jurul meu,cum se spune:"i'm listening the song of the silence..."Macar de-ar fi atat.Gandurile nu-mi dau pace...Consider ca este absolut minunat sa ai o viata pe care sa ti-o traiesti impacat "with your self"...Nush cati dintre noi se pot bucura de aceasta mangaiere, magaiere ce poate fi obtinuta datorita propriei vointe.Din pacate noi oamanii, acesti robotei care suntem setati sa avem ca target : bani si satisfacerea propriilor nevoi, ne folosin acest atu -VOINTA- spre atingerea acestor target-uri, si nu in propriul beneficiu - a ne face mai usoara existenta.
A sti sa-ti infranezi pulsiunile interioare este un lucru foarte rar intalnit, daca nu chiar aproape imposibil.
Cred ca ar trebui sa avem in verede ca cei din jurul nostru sunt diferiti de noi si, pornind de la aceasta premisa, sa elaboram un algoritm de socializare bazat pe respectarea limitelor dintre noi.
In acest mod am puteam evita multe dintre conflictele ce se isca intre doi oameni; in acest mod, am putea avea o viata mai sanatoasa, fara conflicte interioare, am putea evita enervarea .
"NU LUA NIMIC PERSONAL"- motto
Am putea sa ne bucuram de lucrurile simple din viata noatra, cum ar fi, de exemplu : frumusetea naturii : un rasarit de soare, un apus, un cer cu o bolta cereasca superba, o plimare in parc, am putea admira de asemenea prospetimea unei dimineti in timp ce mergem spre serviciu si astfel am evita nervii creati de aglomeratia din trafic ; sau zborul pasarilor, adierea suava a vantului de dimineata care parca anunta o zi torida, plina de surprize, de noi provocari. Astfel te poti incarca cu energie pozitiva si poti face fata unei zile pline.
Vom reusi noi oare sa realizam aceste lucruri...?
Putem sa ne pastram zambetul pe buze, indiferent ce s-ar intampla, sa-i tratam pe oameni la fel, indiferent de locul pe care il ocupa pe scara sociala.
E simplu, singuri ne putem face viata mai frumoasa!
Poate la inceput este mai dificil, si aproape imposibil de realizat pentru unii, dar cu putina vointa ( ca d'asta o avem si ar trebui s-o folosim si in alte scopuri nu doar cele cu care ne-am obisnuit) totul poate capata o alta infatisare si noi putem avea o perspectiva diferita.
P.S.Daca tot vrem sa fim egoisti, hai sa fim intr-mod mai constructiv pentru noi insine nu?:P
Am o idee : ne-am putea folosi agenda (c are este incarcata cu diverse intalniri, programari si toate cele) si intr-un alt mod, ne-am putea propune ca in fiecare zi sa ne indeplinim o dorinta ( ca sa nu mai fim asa frustrati tot timpul) sau in fiecare zi sa avem un target;
de exemplu : azi 26.05.2008 imi propun sa raspund cu amabilitate tuturor celor care imi vor adresa o intrebare ( indiferent daca ma grabesc, sau daca intrebarea lor mi se pare ca nu reprezinta ceva relevanat pentru mine). Ne-am putea reorganiza agenda intr-un mod zic eu, destul de benefic.
O buna organizare intotdeauna creeaza o viziune mult mai clara a activitatilor ca urmeaza a fi intreprinse; restructureaza gandirea.
Trebuie doar sa vrei, ca restul vine de la sine.Nu ma indoiesc ca nu dispunem de imaginatie sau de dorinte ce asteapta sa fie indeplinite (si aici ma refer la lucrurile pe care am putea sa ni le propunem pentru fiecare zi)
"Pentru a castiga Totul, trebuie sa indraznesti Totul"
Pe la interviuri se tot vehiculeaza sintagma : "apetenta pentru nou, sau sunt receptiv la provocari" pai atunci de ce sa nu si aplicam toate acestea si in optimizarea existentei noastre, si nu doar a companiei pentru care lucram, nu?
Pe cer sa intrevad primele raze ale soarelui.Buna dimineata...
Liberul arbitru...
A sti sa-ti infranezi pulsiunile interioare este un lucru foarte rar intalnit, daca nu chiar aproape imposibil.
Cred ca ar trebui sa avem in verede ca cei din jurul nostru sunt diferiti de noi si, pornind de la aceasta premisa, sa elaboram un algoritm de socializare bazat pe respectarea limitelor dintre noi.
In acest mod am puteam evita multe dintre conflictele ce se isca intre doi oameni; in acest mod, am putea avea o viata mai sanatoasa, fara conflicte interioare, am putea evita enervarea .
"NU LUA NIMIC PERSONAL"- motto
Am putea sa ne bucuram de lucrurile simple din viata noatra, cum ar fi, de exemplu : frumusetea naturii : un rasarit de soare, un apus, un cer cu o bolta cereasca superba, o plimare in parc, am putea admira de asemenea prospetimea unei dimineti in timp ce mergem spre serviciu si astfel am evita nervii creati de aglomeratia din trafic ; sau zborul pasarilor, adierea suava a vantului de dimineata care parca anunta o zi torida, plina de surprize, de noi provocari. Astfel te poti incarca cu energie pozitiva si poti face fata unei zile pline.
Vom reusi noi oare sa realizam aceste lucruri...?
Putem sa ne pastram zambetul pe buze, indiferent ce s-ar intampla, sa-i tratam pe oameni la fel, indiferent de locul pe care il ocupa pe scara sociala.
E simplu, singuri ne putem face viata mai frumoasa!
Poate la inceput este mai dificil, si aproape imposibil de realizat pentru unii, dar cu putina vointa ( ca d'asta o avem si ar trebui s-o folosim si in alte scopuri nu doar cele cu care ne-am obisnuit) totul poate capata o alta infatisare si noi putem avea o perspectiva diferita.
P.S.Daca tot vrem sa fim egoisti, hai sa fim intr-mod mai constructiv pentru noi insine nu?:P
Am o idee : ne-am putea folosi agenda (c are este incarcata cu diverse intalniri, programari si toate cele) si intr-un alt mod, ne-am putea propune ca in fiecare zi sa ne indeplinim o dorinta ( ca sa nu mai fim asa frustrati tot timpul) sau in fiecare zi sa avem un target;
de exemplu : azi 26.05.2008 imi propun sa raspund cu amabilitate tuturor celor care imi vor adresa o intrebare ( indiferent daca ma grabesc, sau daca intrebarea lor mi se pare ca nu reprezinta ceva relevanat pentru mine). Ne-am putea reorganiza agenda intr-un mod zic eu, destul de benefic.
O buna organizare intotdeauna creeaza o viziune mult mai clara a activitatilor ca urmeaza a fi intreprinse; restructureaza gandirea.
Trebuie doar sa vrei, ca restul vine de la sine.Nu ma indoiesc ca nu dispunem de imaginatie sau de dorinte ce asteapta sa fie indeplinite (si aici ma refer la lucrurile pe care am putea sa ni le propunem pentru fiecare zi)
"Pentru a castiga Totul, trebuie sa indraznesti Totul"
Pe la interviuri se tot vehiculeaza sintagma : "apetenta pentru nou, sau sunt receptiv la provocari" pai atunci de ce sa nu si aplicam toate acestea si in optimizarea existentei noastre, si nu doar a companiei pentru care lucram, nu?
Pe cer sa intrevad primele raze ale soarelui.Buna dimineata...
Liberul arbitru...
miercuri, 19 martie 2008
Doar o privire, si...Tu...
Cat de mult se poate schimba situatia cand esti deschis la receptarea mesajelor celor din jur.Nu trebuie sa acorzi prea multa importanta propriei persoane, ci mai degraba sa incerci sa captezi tot ce vine din exterior si astfel sa te folosesti de acest izvor nesecat de informatii, aceasta avalansa minunata, as putea spune, care ne face mai frumosi, ne ofera acea lumina, care deseori ne lipseste, sau pe care am avut grija sa o ascundem foarte bine.Vorbesc despre scanteia divina din noi, acea licarire care ne individualizeaza si ne scoate la iveala partile noastre minunate, care ne ridica deasupra tuturor, care ne ajuta sa atingem un nivel cu mult superior.
Este de-a dreptul mirific sa zambesti si astfel sa faci pe cineva fericit, sa vezi bucuria pe chipul cuiva, care pana mai ieri nu avea speranta unui nou rasarit de soare, unei raze de lumina in universul sau obscur, acoperit de noi grei si apasatori.
Doar o privire... dulce, dar senina alunga toata tristetea din suflet.Iti da pofta de viata, dorinta de a-ti continua zborul in inaltul cerului pentru a ajunge ACOLO, Acolo unde trebuie sa fii, dar stii unde...?Iti da putere de a continua sa urci pe panta muntelui atat de abrupta, pe care credeai ca nu vei reusi sa mai avansezi prea mult.Iti da forta, este resersa de energie, focul viu care contribuie neconditionat sa avansezi pe spirala vietii...
Doar o privire... iti poate indica o noua poteca, iti poate deschide usa atunci cand simti ca totul este pierdut...
Crezi ca este posibil?Eu zic ca DA...
Este de-a dreptul mirific sa zambesti si astfel sa faci pe cineva fericit, sa vezi bucuria pe chipul cuiva, care pana mai ieri nu avea speranta unui nou rasarit de soare, unei raze de lumina in universul sau obscur, acoperit de noi grei si apasatori.
Doar o privire... dulce, dar senina alunga toata tristetea din suflet.Iti da pofta de viata, dorinta de a-ti continua zborul in inaltul cerului pentru a ajunge ACOLO, Acolo unde trebuie sa fii, dar stii unde...?Iti da putere de a continua sa urci pe panta muntelui atat de abrupta, pe care credeai ca nu vei reusi sa mai avansezi prea mult.Iti da forta, este resersa de energie, focul viu care contribuie neconditionat sa avansezi pe spirala vietii...
Doar o privire... iti poate indica o noua poteca, iti poate deschide usa atunci cand simti ca totul este pierdut...
Crezi ca este posibil?Eu zic ca DA...
vineri, 14 martie 2008
Despre noi,oamenii...
"In fiecare om exista o lume..."Intelept a fost cel care a spus pentru prima data acest lucru.Am auzit-o de la o persoana foarte draga mie.Consider ca multi dintre noi suntem foarte superficiali in multe lucruri pe care le facem.Inca nu am invatat cum sa oferim ceea ce este mai bun in noi, sa-i facem pe cei din jur sa zambeasca doar pentru simplul fapt ca noi zambim; de ce? pentru ca sunt prea tristi si captati de problemele lor nu? Nu aduc in discutie vestita controversa dintre altruism si egoism, ci, vreau doar sa spun ca nu oferim o deschidere, o portita, catre lumea noastra astfel incat ceilalti sa o gasesca si sa se produca "iluminarea".Mai degraba cred ca "in fiecare din noi exista o lume, iar intre noi exista doar o jungla, un camp de razboi".
Nu stim sa comunicam asa cum am spus in ultimul meu post, dar nici nu ne dorim acest lucru.In cultura noastra romaneasca este mult mai simplu sa pastrezi totul pentru tine, sa te complaci in situatia in care te afli la momentul respectiv, sa le arati celor din jur dramatismul actiunilor tale, cat de erou esti si cat de mult suferi, decat sa te descarci, sa te exteriorizezi apeland la un lucru atat de simplu care se numeste "comunicare".Suntem convinsi ca procedam foarte bine si ca nu avem nevoie de sfaturile nimanui, pentru ca , noi romanii le stim pe toate, la noi este valabil vestitul slogan "Merge si asa!"
Suntem o natiune de frustrati, cum poate alte popoare sunt, numai ca nu sunt in masura sa vorbesc despre asta.
Am crescut cu ideea ca noi,oamenii suntem niste fiinte minunate, ca suntem superioare animalelor, pentru ca avem constiinta, constiinta de sine; si cu toate acestea, acesta constiinta pe care o aduc in discutie ne permitem sa o folosim doar pentru a ajunge niste frustrati, pentru ca, aceste fiinte atat de superioare ale creatiei nu am ajuns in la acel nivel de superioritare care sa ne determine sa actionam in favoarea noastra, sa ne facem existenta mai facila.
Dar oare ce inseamna a fi un om?
Pentru mine un om inseamna o fiinta vie, minunata, dar numai atunci cand vrea, care poate fi un adevarat luptator, care se va folosi de toate atuurile sale pentru a iesi invingator in lupta pentru supravietuirea de orice fel.Dar, pe de alta parte poate fi un animal in adevaratul sens al cuvantului, in momentele cand uita ca este parte din scanteia divina, cand isi foloseste agresivitatea si egoismul sau latent.
Suntem doar oameni...
Nu stim sa comunicam asa cum am spus in ultimul meu post, dar nici nu ne dorim acest lucru.In cultura noastra romaneasca este mult mai simplu sa pastrezi totul pentru tine, sa te complaci in situatia in care te afli la momentul respectiv, sa le arati celor din jur dramatismul actiunilor tale, cat de erou esti si cat de mult suferi, decat sa te descarci, sa te exteriorizezi apeland la un lucru atat de simplu care se numeste "comunicare".Suntem convinsi ca procedam foarte bine si ca nu avem nevoie de sfaturile nimanui, pentru ca , noi romanii le stim pe toate, la noi este valabil vestitul slogan "Merge si asa!"
Suntem o natiune de frustrati, cum poate alte popoare sunt, numai ca nu sunt in masura sa vorbesc despre asta.
Am crescut cu ideea ca noi,oamenii suntem niste fiinte minunate, ca suntem superioare animalelor, pentru ca avem constiinta, constiinta de sine; si cu toate acestea, acesta constiinta pe care o aduc in discutie ne permitem sa o folosim doar pentru a ajunge niste frustrati, pentru ca, aceste fiinte atat de superioare ale creatiei nu am ajuns in la acel nivel de superioritare care sa ne determine sa actionam in favoarea noastra, sa ne facem existenta mai facila.
Dar oare ce inseamna a fi un om?
Pentru mine un om inseamna o fiinta vie, minunata, dar numai atunci cand vrea, care poate fi un adevarat luptator, care se va folosi de toate atuurile sale pentru a iesi invingator in lupta pentru supravietuirea de orice fel.Dar, pe de alta parte poate fi un animal in adevaratul sens al cuvantului, in momentele cand uita ca este parte din scanteia divina, cand isi foloseste agresivitatea si egoismul sau latent.
Suntem doar oameni...
miercuri, 27 februarie 2008
Doar cateva cuvinte...
Rasfoiam acum cateva zile o carte buna pe care v-o recomand si voua cu mult drag "Vorbeste-mi...am atatea sa-ti spun"- J. Salome.Am regasit printre randurile citite multe ipostaze ale vietii noatre cotidinene, aparent perfecte as putea spune.De cele mai multe ori cand actionam ne gandim la propria persoana, nicidecum la cel de langa noi, nu ne gandim la nevoile lui sau la asteptari.
Voi da un exemplu pentru a ma face mai inteleasa:stateam impreuna cu "my best friend" si vorbeam d'ale noastre, ii povesteam o intamplare si in acel moment simteam nevoia de sustinere din partea ei, sustinere pe care am primit-o, nimic de zis; numai ca ea, atunci, avea nevoie si de sprijunul meu,sprijin pe care i l-am oferit,numai ca eu ramasesem blocata doar la problema mea.Vreau sa precizez ca oricat de solidari parem unii fata de ceilalti tot egoisti ramanem( eu nu cred in altruism, pentru ca nu exista, iar cei care cred ca acesta ar exista, este de fapt o forma de egoism ce imbraca un vesmant de"zana buna", nimic mai mult); poate pare dur ceea ce am spus, dar este foarte adevarat; iar la o mica autoanaliza va veti convinge.Pentru a va ajuta putin va sfatuiesc sa va intrebati de ce dati bani cersetorilor, atunci cand o faceti, de ce cedati locul unei persoane mai in varsta in autobuz...Aici veti gasi imediat raspunsul:pentru ca asa am fost invatati, dar vin cu urmatoarea intrevare:si toate aceste invataminte, de unde isi au izvorul?
Aud peste tot sloganul "comunicarea este foarte importanta", DA, intr-adevar, numai ca trebuie sa si stim sa facem acest Act Sacru intr-o maniera cat se poate de buna si satisfacatoare pentru amblele parti ale dialogului;aici se afla miezul problemei.Putem vorbi cu cineva, dar numai sa ne plangem, sa ne lamentam, vorbind numai de problemele personale, punandu-ne propriul EU in faimoasa ipostaza de VICTIMA, in care multi dintre noi ne place sa ramanem.Dupa parerea mea comunicarea ar trebui sa fie activa, cei poli ai conversatiei sa interactioneze in mod constructiv pentru amblele parti, si nu una sa fie favorizata, iar cealalta sa fie pasiva si...frustrata.
Noi, oamenii suntem niste fiinte complexe si cam parsive, mai mult sau mai putin, si ma refer aici la faptul ca, reusim sa ne satisfacem nevoile mai mult sau mai putin in conformitate si cu nevoile celorlalti.Daca simtim ca ar fi momentul oportun pentru a atrage atentia asupra noastra vom face tot posibilul pentru a obtine acest lucru, si vom folosi tot felul de "sireslicuri" pentru a castiga in aceasta competitie:cine iese invingator din batalia pentru a comunica nociv?
Spuneam mai sus ca una dintre parti ramane frustrata, de ce? pentru ca acesta este pasiva in conversatie, si-si reprima toate dorintele pentru a face o impresie buna celui din fata sa ascultandu-l 100% implicat in conversatie.Numai persoanele care se cunosc foarte bine pot sesiza toate aceste realitati,toate aspecte aspecte ale unei conversatii....Cel mai bun exemplu ar fi urmatorul:2 prieteni se intalnesc la o cafea, unul a avut o zi minunata, este un vulcan in plina activitate, radiaza de fericire, iar celalalt, este deprimat.Stau si ma intreb cata empatie va exista intre cei 2?
Un alt aspect nociv al unei conversatii:intr-un cuplu cei 2 ajung sa-si "coloreze" si sa-si "imbolnaveasca" relatia cu lucrurile care se intampla pe la serviciu...(se spune ca trebuie sa fii iubit/(a), si prieten/(a) si sora/frate, parinte pentru celalalt, dar cateodata sau de cele mai multe ori este doar o relatie plina de compromisuri care nu face altceva decat sa te "devoreze" in interior) si uite asa se mai diminueaza "la flame de l'amour" putin cate putin.
Sau...intr-o conversatie foarte intersanta cu o persoana, aceasta ajunge sa spuna ceva aparent banal dar care pentru tine rezoneaza puternic si trezeste in tine multe alte lucruri si astfel te-ai pierdut in gandurile tale nebune de zi cu zi, de care incerci sa fugi, dar pana la urma tot la ele te intorci, pentru ca este aproape imposibil sa ai control asupra mintii tale, ea zburda si zburda necontenit...
Sau...
(to be continued)
Voi da un exemplu pentru a ma face mai inteleasa:stateam impreuna cu "my best friend" si vorbeam d'ale noastre, ii povesteam o intamplare si in acel moment simteam nevoia de sustinere din partea ei, sustinere pe care am primit-o, nimic de zis; numai ca ea, atunci, avea nevoie si de sprijunul meu,sprijin pe care i l-am oferit,numai ca eu ramasesem blocata doar la problema mea.Vreau sa precizez ca oricat de solidari parem unii fata de ceilalti tot egoisti ramanem( eu nu cred in altruism, pentru ca nu exista, iar cei care cred ca acesta ar exista, este de fapt o forma de egoism ce imbraca un vesmant de"zana buna", nimic mai mult); poate pare dur ceea ce am spus, dar este foarte adevarat; iar la o mica autoanaliza va veti convinge.Pentru a va ajuta putin va sfatuiesc sa va intrebati de ce dati bani cersetorilor, atunci cand o faceti, de ce cedati locul unei persoane mai in varsta in autobuz...Aici veti gasi imediat raspunsul:pentru ca asa am fost invatati, dar vin cu urmatoarea intrevare:si toate aceste invataminte, de unde isi au izvorul?
Aud peste tot sloganul "comunicarea este foarte importanta", DA, intr-adevar, numai ca trebuie sa si stim sa facem acest Act Sacru intr-o maniera cat se poate de buna si satisfacatoare pentru amblele parti ale dialogului;aici se afla miezul problemei.Putem vorbi cu cineva, dar numai sa ne plangem, sa ne lamentam, vorbind numai de problemele personale, punandu-ne propriul EU in faimoasa ipostaza de VICTIMA, in care multi dintre noi ne place sa ramanem.Dupa parerea mea comunicarea ar trebui sa fie activa, cei poli ai conversatiei sa interactioneze in mod constructiv pentru amblele parti, si nu una sa fie favorizata, iar cealalta sa fie pasiva si...frustrata.
Noi, oamenii suntem niste fiinte complexe si cam parsive, mai mult sau mai putin, si ma refer aici la faptul ca, reusim sa ne satisfacem nevoile mai mult sau mai putin in conformitate si cu nevoile celorlalti.Daca simtim ca ar fi momentul oportun pentru a atrage atentia asupra noastra vom face tot posibilul pentru a obtine acest lucru, si vom folosi tot felul de "sireslicuri" pentru a castiga in aceasta competitie:cine iese invingator din batalia pentru a comunica nociv?
Spuneam mai sus ca una dintre parti ramane frustrata, de ce? pentru ca acesta este pasiva in conversatie, si-si reprima toate dorintele pentru a face o impresie buna celui din fata sa ascultandu-l 100% implicat in conversatie.Numai persoanele care se cunosc foarte bine pot sesiza toate aceste realitati,toate aspecte aspecte ale unei conversatii....Cel mai bun exemplu ar fi urmatorul:2 prieteni se intalnesc la o cafea, unul a avut o zi minunata, este un vulcan in plina activitate, radiaza de fericire, iar celalalt, este deprimat.Stau si ma intreb cata empatie va exista intre cei 2?
Un alt aspect nociv al unei conversatii:intr-un cuplu cei 2 ajung sa-si "coloreze" si sa-si "imbolnaveasca" relatia cu lucrurile care se intampla pe la serviciu...(se spune ca trebuie sa fii iubit/(a), si prieten/(a) si sora/frate, parinte pentru celalalt, dar cateodata sau de cele mai multe ori este doar o relatie plina de compromisuri care nu face altceva decat sa te "devoreze" in interior) si uite asa se mai diminueaza "la flame de l'amour" putin cate putin.
Sau...intr-o conversatie foarte intersanta cu o persoana, aceasta ajunge sa spuna ceva aparent banal dar care pentru tine rezoneaza puternic si trezeste in tine multe alte lucruri si astfel te-ai pierdut in gandurile tale nebune de zi cu zi, de care incerci sa fugi, dar pana la urma tot la ele te intorci, pentru ca este aproape imposibil sa ai control asupra mintii tale, ea zburda si zburda necontenit...
Sau...
(to be continued)
sâmbătă, 19 ianuarie 2008
Si nimic nu mai e la fel...
Cat de simplu ar fi sa dam timpul inapoi, sa schimbam in umila noastra existenta cateva din "faptele eroice " pe care voluntar sau involuntar le facem... Evident ca acest lucru nu este posibil nici macar in cele mai minunate visuri ale noastre....Noi, oamenii, niste roboteii setati sa actionam, ghidati de materia cenusie pe care multi dintre noi nu stim sa o folosim , poate ca nici nu suntem constienti ca dispunem de acest "dar"...
Noi, oamenii, (si aici ma refer doar la mine) care credem ca totul este simplu si ca asupra noastra va veni ori de cate ori avem nevoie "ingerul pazitor" sa ne salveze de la "moarte"... Cat de naiv sa fii sa crezi in continuare toate aceste "povesti cu zane" care au disparut cu mult timp in urma...
Se pare ca...doar un pas facut in mod eronat, te poate costa mult...asa cum mi s-a intamplat mie azi...
So...Think Twice
Noi, oamenii, (si aici ma refer doar la mine) care credem ca totul este simplu si ca asupra noastra va veni ori de cate ori avem nevoie "ingerul pazitor" sa ne salveze de la "moarte"... Cat de naiv sa fii sa crezi in continuare toate aceste "povesti cu zane" care au disparut cu mult timp in urma...
Se pare ca...doar un pas facut in mod eronat, te poate costa mult...asa cum mi s-a intamplat mie azi...
So...Think Twice
miercuri, 16 ianuarie 2008
Iscoditoarele bobo...Povestea mea controversata
O zi cat se poate de normala, mai inveti 15 min mai mananci 1 bobo, doar asa sa te mai indulcesti si u, ca de cand cu sesiunea asta suntem destul de amari...(macar sa fie doar acest lucru "amar" in viata mea). Partea nasoala in toata povestea asta este faptul ca bomboanele nu erau ale mele, ci ale unei fete din casa, care le-a lasat in bucatarie pt toti...Eu cum nu ma pot abtine de la dulciuri prea mult, am mancat destul de multe. Si acum ea imi reproseaza (Cata & me) " sa va fie rusine, bomboanele erau pt toti, nu doar pt voi,eu am mancat doar 1"
Foarte interesant sa descopri cum pt niste amarate de bomboane te poti enerva atat, si mai ales sa te duci si la magazin sa cumperi altele!
Ma surprinde faptul ca am fost destul de calma, este un inceput pt toate; chiar si pt cearta pt bobo...:D
P.S.Dragilor aveti grija de la cine luati ceva de papa ca s-ar putea sa va intoxicati, in urma comentariile de dupa...
duminică, 6 ianuarie 2008
Mumia...
"Si era una intre frati
Si mandra-n toate cele..."
Aceasta reprezinta o foarte scurta descriere a ceea ce insemna "lady in black" , varianta noua, a la C...
Hmm...este atat de usor sa fii arogant, sa-ti arati capacitatile de boss, insa Mumia depaseste cu mult aceste limite.Stau acum si ma intreb oare cum reuseste sa se incadreze atat de bine in aceste standarde?! Cu personalitatea sa destul de flexibila, dar incredibil de taioasa, reuseste sa capteze atentia atator oameni, incat uneori nu mai are nevoie de nici o prezentare in momentul in care si-a afacut aparitia intr-o incapere.
Mumia...just her...
Si mandra-n toate cele..."
To be continued
Aceasta reprezinta o foarte scurta descriere a ceea ce insemna "lady in black" , varianta noua, a la C...
Hmm...este atat de usor sa fii arogant, sa-ti arati capacitatile de boss, insa Mumia depaseste cu mult aceste limite.Stau acum si ma intreb oare cum reuseste sa se incadreze atat de bine in aceste standarde?! Cu personalitatea sa destul de flexibila, dar incredibil de taioasa, reuseste sa capteze atentia atator oameni, incat uneori nu mai are nevoie de nici o prezentare in momentul in care si-a afacut aparitia intr-o incapere.
Mumia...just her...
joi, 3 ianuarie 2008
Intre vis si realitate...
"Afara ninge linistit si-n casa arde focul"...hmm deja v-am creionat un peisaj de basm nu?Asa este afara.Ninge incet si linistit, numai ca de aceasta data focul arde in interior, inside me...arde, incet si sigur...
Pana cum ceva timp spuneam ca am "inima de gheatza", acum revin cu o noua precizare:este de ghetza pentru ca mi-e frica sa iubesc; in interiorul ei este o mica scanteie care poate produce vapai; trebuie doar ca focul sa aiba suficienta putere sa topeasca ce se afla in jurul sau...
Noapte buna...aveti grija ce visati, sa nu devina realitate! :P
Pana cum ceva timp spuneam ca am "inima de gheatza", acum revin cu o noua precizare:este de ghetza pentru ca mi-e frica sa iubesc; in interiorul ei este o mica scanteie care poate produce vapai; trebuie doar ca focul sa aiba suficienta putere sa topeasca ce se afla in jurul sau...
Noapte buna...aveti grija ce visati, sa nu devina realitate! :P
