My Eternal Funeral

Si sufletu-mi danseaza pe ritm de rock! E un bit crud, plin de nebunie si extaz, de durere...e amortit, imbatat de otrava...ma intreb daca voi putea sa continui sa ma hranesc cu veninul pe care-l primesc cu o deschidere aparte la tot pasul...e bine sau e rau, nu stiu sa raspund, ma limiteaza o oarecare forma de acceptare...inmugureste ranchiura, e un vlastar, pe zi ce trece mai puternic...mai poti dormi noaptea?te mai bucuri, mai stii sa zambesti sincer, din inima...cine stie, nici tu nu stii, esti departe, in sevrajul drogului care te satisface pe deplin, iti creaza iluzii, oaze de bucurie, utopii de preamarire sau multumire interioara...sunt aspecte mult prea profunde pentru muritorii de rand...acum sunt misogina...hmm...de parca ti-ar pasa...te crezi pasare maiastra...spirit supremo-divin care improsca licoare acida pe unde calca...stii...ma arde, ma arde ca o baie de cianura tot ce vine de la tine...imi distruge fiecare celula, fiecare particica din trupu-mi istovit, fiecare madular...ma arzi, ma transformi in praf si pulbere...iar tie nu-ti pasa...sunt un suflet stiai...sunt un suflet ce asta seara a ales sa danseze pe ritm de rock!

M-am alaturat Echipei Iepurasului  si-l ajut sa va aduca multe bucurii, impliniri, sanatate si belsug.

Am plecat capul...Liniste...

Asta seara am avut o experienta inedita, obosita dupa tura de zi de la hotel, am ajuns in statia de tramvai mai repede decat ma asteptam, dupa ce mi-am urmat ritualul, am vrut sa ma urc in tramvai, iar vatmanul mi-a inchis usa IN NAS, lucru care ma enerveaza la culme...norocul a fost ca eram mult prea obosita, iar creierasul meu functiona pe alte coordonate, astfel ca...mi-am zis cu voce inceata ' esti un om frumos '... si am zambit...

Mi-am continuat drumul spre casa, agale, inspirand aerul umed si racoros de primavara, lasand vantul crud de aprilie sa-mi indeparteze ceata din privire...poate sa vad mai bine frumusetea oamenilor.

Dragi prieteni si cunoscuti, cultivati-va frumusetea, sa ma pot hrani cu ea... Sa ne bucuram !

A little NightWish...

Blue Ciel!

"Nu este nevoie sa stii unde mergi.Nu este nevoie sa stii de ce mergi. Tot ceea ce est enevoie sa stii este faptul ca mergi plin de veselie; daca faci acest lucru, nu poti gresi."

OSHO

Un strop de bucurie!

Dupa doar cateva ore de somn, m-am trezit in plin extaz, am simtit o bucurie aparte...eram intr-o stare ce se poate descrie prin sintagma...'intre visare si dorinta-traiesc'...intalnirea cu mine...rareori in notez in agenda astfel de activitati, se mai intampla...ce sa zic...e bine...e multumitor...se naste implinirea, dorinta, izvorul cunosterii si al 'mai binelui'...mirosul de cafea ma imbata, patrunde in fieccare madular si ma trezeste, simt usor, usor revigorarea...incep sa ating, timid de altfel, Realitatea...ma intreb daca mai am in vedere Placerea sau am uitat-o pe undeva...M-am decis...azi lucrez, nu am nimic intrinsec...e doar datorie, azi, da, e datorie, nimic mai mult...Mi-e dor...

p.s. O dimineata frumoasa!

Cele 3 minuni ale mele!

1. Multumesc
   
2. Imi pare rau
   
3. Te iubesc
   

De vorba la o cafea...unde gresesc eu?...unde gresesc altii?unde-mi sunt limitele si ce reusesc sa fac cu ele, daca am reusit sa le trasez cumva...m-am asezat sa scriu si parca mi-au adormit ideile pe drumul batut de vantul rece de primavara, care prevesteste...renasterea...clipa reinnoirii, dar din aceleasi resurse, numa' sa iasa un nou produs...un produs cu traditie...

Sa unesti trecutul cu viitorul si totul sa devina prezent, sa fii in permanenta in clipa de fata, acolo...sunt lucruri care mi-au acaparat interesul in ultima perioada...mi-e greu sa iert si port totul in 'rucsacul'pentru vesnicii voiajori...pe unde se nimereste...caut aventura si putina perseverenta si in alte directii fata de cele bine cunoscute, ale potecii mult umblate...

Poate voi relua acest post si cu alta ocazie...sunt prea obosita acum ca sa mai fac pasi...noapte buna...

Conluzie: azi am avut parte de lucruri interesante si oameni frumosi...o zi traita in mod sanatos...

21 martie 2009 - Ziua Internationala impotriva Discriminarii Rasiale S.C.

Pentru prima data m-am pictat pe fata..minunat

Munca noastra, a voluntarilor S.C. 

Toti pentru Unul, Unul pentru Toti!

Haios!

Acest eveniment a avut loc acum ceva vreme, m-a umplut de bucurie, tocmai de aceea am preferat sa mai treaca putin timp, pana sa-l impartasesc cu altii.M-am simtit atat de libera cand am pictat, nu's eu mare pictorita, dar m-am delectat cu o activitate placuta, care m-a sustras cotidianului...De-a dreptul minunat...ma gandeam sa-mi amenajez si eu acasa un locsor al sufletelului meu sturlubatic...(in camera mea sa-mi concep un loc de creatie, ca tot am idei inovatoare si mai ales ca iar ma viziteaza plictisul si monotonia...am nevoie de schimbare...urgent)

p.s. ignorati-ma

Dependenta-Focul Mistuitor

Ma macina...simt cum ma mistuie incet incet aceasta neputinta...cu greu rezist, mi-e aproape imposibil de dus, continuu sa merg...cu zbuciumu-mi interior, reusesc sa mai fac cate un pas...incotro...?poate acolo unde trebuie sa ajung...am in minte ideea de bine, de bunastare, de iubire...nu rezist sinusoidelor furtunoase, tzunamice, ma secatuiesc de energie,ma rapun,ma lasa la pamant, lata, fara sa mai pot face o simpla miscare...si cand te gandesti ca totul este in interior...acolo...acolo unde arde, unde frige..unde doare...unde e miezul...unde e izvorul...unde e radacina...unde este seva...seva datatoare de viata...

Ma gandesc acum la persoanele dependente, dependente de orice lucru, ma gandesc ca ele isi duc umila existenta avand un singur scop...acela de a primi ce-si doresc de la X-obiectul de care sunt dependente, sa primeasca gratificarea...pentru asta traiesc...e trist, dar cat se poate de des intalnit...mi-e dor de copilaria mea, de timpurile cand nu aveam nevoie de nimic, pentru ca aveam totul, azi lupt sa am cateceva, si ma simt libera, libera, dar sunt constransa uneori sa ma supun unor legitatí care imi suprima Eul, ma ingradeste, imi fura aerul, energia vitala, ma ucide, secunda cu secunda...

Epuizandu-ma astfel ma bucur sa vad macar un zambet rasarit de prin apuse nepasari...ma sclad in racoarea serii, ma las alintata de freamatul noptii ce demult a poposit printre noi...ma saruta dulce si suav Ingerul Intunericului...vrea sa guste din ardoarea Focului...ma mistuie...

Nu-mi gasesc oaza de liniste, am nevoie de un ragaz, sa mai treaca un rastimp, sa ascult poate un cant de dor si jale...curand...curand, poate se va termina...dulcea-mi agonie...

Dependenta-traiesc fiecare moment de la ultima rasplata pana la urmatoarea satisfacere a nevoii disperate...existenta se transforma intr-un continuum delimitat in mai multe segmente de pseudomultumire, o utopie a bucuriei...

Daca esti Dependent, de ce anume te mai poti  bucura..poate doar de mometul in care ai...ceea ce-ti lipseste...

Speranta moare ultima...la ce sa mai speri cand ai deja pecetea pusa...?!

Primavara a intrat pe fereastra mea...i-am deschis larg...am poftit-o inauntru, am pus-o la loc de cinste,acum va trebui sa gasim formula magica de a convietui bine impreuna...am rafoit cateva capitole anterioare al povestii mele si mi-a umplut sufletul de bucurie...zambesc ori de cate ori ma gandesc la persoane dragi, la situatii depasite, la momente de cumpana...toate acestea sunt parte din mine, ele m-au ales sa devin astazi persoana care sunt...cu bune si cu rele!

Si iata, copacii au inflorit iara...au cugetat mult pana sa inmugureasca, asa procedam si noi, intalnim azi un lucru...si abia dupa ceva timp reusim sa-l folosim...asa se intampla si cu plantele pana nu obtin formula cea mai buna, licoarea magica, singura capabila sa faca minuni, nu-si vor arata primele frunzulite verzi, pline cu o noua doza de energie necesara noii etape, noului stadiu de dezvoltare...

Miroase a primavara...m-am intors azi in Bucuresti, dupa o obsenta de numai o zi, parca a prins putina viata, putin colorit, chiar daca doar pentru o scurta perioada de timp...acasa...ce bine suna, nu...?!...eu ma consider acasa oriunde se intampla sa ajung, si ma simt bine...simt mai mult aventura astfel si parca traiesc mai intens si ma bucur de lucruri cu o mai mare placere, dorinta...oraselul meu...s-a trezit la viata de mult...iar localnicii...mai calmi, imbatati de 'criza' isi duc zilele cum stiu ei mai bine, tot in familie, tot cu zambetul pe buze, si inima calda...m-a imbratisat fiecare cu multa dragoste, ca si cum, si-au revazut copilul...astfel de lucruri marunte, blajine se ma intampla la sate, in comunitatile mici, si in orasele unde se mai pastreaza o urma de traditie, aruncata printr-un ungher uitat de lume, prafuit de aroganta si dorinta de 'a fi altfel', nu doar de 'a fi'...

Ma bucur tare mult cand ma aplec si ma las imbratisata de o batranica care se mira de cat de inalta sunt si ca am mai venit si p-acasa, ca mamei ii e tare dor de mine...despre lucruri simple putem vorbi in multe carti, dar daca nu reusim macar o data in viata noastra sa ne bucuram de ele, de traditie, de 'a fi'...raman doar niste cuvinte...fara suflet, neizvorate din inima...desigur cu precizarea ca fiecare dintre noi cunoaste simplitatea in felul sau...si totusi unii pot urma 'Firul Ariadnei' si pot ajunge...unde pot...

As fi vrut sa merg azi in parc, in Herastrau, in Gradina Japoneza, dar ... am considerat ca poate e mai bine sa mai citesc ceva din Psihologia mea!

Ma gandesc acum la alegerile pe care le facem zi de zi, si acum apare intrebarea mea...Ce inseamna sa fii un om integru, ce inseamna sa-ti pastrezi verticalitatea adoptand o anumita atitudine, sau alegand un anumit comportament, sau luand o anumita decizie?

Am inceput sa-mi creionez limitele...si facand acet pas in directia 'Diferentieirii Sinelui' simt oarecum ca nu sunt inteleasa de cei din jur...eu doar mi-am respectat principiile, noile principii dupa care imi ghidez existenta!

P.S.'' Diferentierea Sinelui reprezinta gradul relativ de autonomie pe care un individ il pastreaza, in timp ce ramane in relatie semnificativa cu ceilalti.'' Teoria lui Bowen

Ma reintorc la Realitate.Pe curand...

O primavara frumoasa!

''Miresme de flori...

Cer in culori...

Pe-nserat iara ma cuprind fiori...

E primavara-n zori...''