De sambata dupa-amiaza

Alternanta gusturilor...

Gânduri...la metrou

Aș vrea să iau cu mine totul,
Să cuprind cu brațele-mi averea,
Să nu mă uit și să nu-mi pese,
De ce avea să se-ntrețeasă.

Curând, va deveni rutină:
Să simt, s-ating, să joc;
Mi-e martor și lumină
Acel gând mistuitor...


Zgomot, zarvă, lucruri prăfuite
Într-o nebunie cenușie,
Coli de carte-n gălbenite
Vor ajunge să se scrie.

Ia cuțitul de-l înfige,
Șterge-ti lacrima cea crudă....e sărată...
Fă-ți cu cremă pantofiorii
Și pornește la drum odat'...

Revederea bucuriei...
tot la ele, Micile prietene
Cu lăbuțe murdărele,
Cu mustăți și ochi duioși...

Leacuri de tot felul...

...pentru diversele probleme cu care ne confruntam. Aici gasiti pentru o viata mai sanatoasa, leacuri pentru nebunia fiecaruia de unde sa incepem sa culegem?

O varianta ar fi terapie pentru Corp, Minte si Suflet, dar ce facem cu Rezistentele?
Vreau sa ma casatoresc cu tine!
Capatul meu de relatie este prins intr-un ac...al tau e batut in cuie...

Ei incerca un ajutor aparent benefic pentru tine, rezultanta iti distruge pana si ultima credinta ca ai fi bun de ceva, iar in final constati ca altfel nu se putea, esti deja :) . Zambeste, ai toate motivele sa o faci, nu crezi? Fa o lista atunci si te vei convinge singur!

Curatenie de 5 Februarie, batem covorul si deranjam vecinii, cate o pasare face exercitii de viata iar un catel ne invata solidaritatea, stand ascuns sub niste cartoane pe la ghenele blocurilor.

Revenire intr-o alta ordine decat cea pe care o stiam eu, e trist, greu sa accept cum imaginea mea se sterge asa cum dispar desenele cu creta de pe asfaltul zilelor de vara atunci cand ploua.

Morbiditate...

Invata de la toate - Rudyard Kipling

Învaţă de la toate...
Învaţă de la toate să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi!
Învaţă de la soare cum neclintit s-apui,
Învaţă de la piatră cum trebuie să spui;
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate că toate-ţi sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori!
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi
Învaţă de la ape să nu dai inapoi,
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea!
Învaţă de la soare ca vremea să cunoşti,
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la greier, când singur eşti să cânţi
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi,
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei!
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare să ai blândeţea sa!
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor
Învaţă de la toate că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea care treci
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!

Fii
Aşa cum eşti
Cine eşti
Şi ce eşti
Renunţă pentru o clipă
La ceea ce trebuie să faci
Pentru a descoperi ceea ce faci cu adevărat
Riscă puţin, dacă poţi,
Întreabă-te ce simţi cu adevărat
Rosteşte doar vorbele tale
Gândeşte doar gândurile tale
Fii tu însuţi
Descoperă
Fă astfel încât planul tău
Să crească din tine
Automulţumirea este un adevărat pericol
Un grăunte de îndoială
Este întotdeauna un preludiu
Al perfecţiunii
Ceea ce se află în urma noastră
Şi ceea ce se află înaintea noastră
Sunt nimic în comparaţie cu ceea ce se află în noi
Unii oameni au o sută de hectare pline de posibilităţi
Şi numai aproximativ o jumătate de hectar este cultivat.

Daca… - Rudyard Kipling

Daca poti sa-ti pastrezi cumpatul, atunci cand toti in afara de tine si-l pierd
Invinuindu-te pe tine,


Daca poti sa-ti pastrezi increderea in tine ingaduind totusi neincrederea altora
Atunci cand toti se indoiesc de tine,

Daca poti sa astepti, fara ca asteptarea sa te oboseasca
Ori sa fii mintit fara a raspunde cu minciuna

Daca poti, dusmanit fiind, sa nu lasi loc urii in sufletul tau
Fara totusi a parea prea detasat si fara a vorbi prea intelept;

Daca poti visa – fara sa faci din vise stapanele vietii tale,
Daca poti gandi – fara sa-ti faci un scop din gandire;
Daca poti face fata Triumfului sau Dezastrului
Tratandu-i egal pe acesti doi impostori;

Daca rezisti sa asculti un adevar rostit de tine
Rastalmacit de lachei pentru a face din el capcana pentru naivi
Ori sa privesti lucrurile carora le-ai dat din viata ta naruindu-se
Si sa te apleci si sa le reconstruiesti cu vechile unelte.

Daca poti sa faci o gramajoara din toate castigurile tale,
Sa le risti pe o singura aruncare a unei monede,
Si pierzand, sa iei totul de la inceput
Fara sa sufli un cuvant despre nesansa ta;

Daca poti sa-ti obligi inima si tervii si tendoanele
Sa te serveasca mult timp inca dupa ce s-au epuizat,
Rezistand chiar si atunci cand nu mai ai nimic in tine
Cu exceptia Vointei care le spune: “Rezistati!”

Daca poti vorbi multimii pastrandu-ti virtutea
Ori pasi alaturi de regi – fara sa-ti pierzi naturaletea,

Daca nici dusmanii dar nici prietenii apropiati nu te pot rani;
Daca se poate conta pe tine, insa nu fara limite,
Daca poti umple minutul neiertator
Cu valoarea a saizeci de secunde de alergare,
Al tau e intreg Pamantul cu tot ce are mai bun
Mai mult decat atat – vei fi Om, fiul meu!

Zic si eu...

Starea de indragostire are nevoie sa se dizolve in apa de izvor din potirul mundanului...are sa iasa oare?

Artistice

Pentru o dimineata frumoasa, cu ceata, zapada, latrat de Roxi, lemne pe foc si mancarea la cuptor....pentru o dimineata de sfarsit de ianuarie aleg sa imi beau cafeluta meditand asupra:

• a sterge sau a spala

Pana elucidez cazul, va invit sa dati click aici.

O duminica frumoasa si un pranz cat se poate de sanatos in familie!

Rememorari

Gandirea in imagini creata de ascultarea indelung a pieselor de teatru radiofonic. Obisnuiam sa ascult in timp ce faceam baita :)

La sfârşitul acestei luni, în zilele de 30 şi 31 ianuarie 2010, programul difuzat pe www.eteatru.roeste alcătuit în întregime din piese de I. L. Caragiale, de la naşterea căruia se împlinesc 159 de ani în 30 ianuarie. Cele mai bune înregistrări, versiuni ale pieselor şi schiţelor caragialiene din Fonoteca de Aur, cei mai mari actori de ieri şi de azi, cei mai mari regizori într-un program CARAGIALE NON-STOP care va fi la dispoziţia ascultătorilor eteatru începând de duminică 30 ianuarie, ora 00.00 până luni 31 ianuarie, ora 24.00.

Sursa aici  
Sa va bucurati!

Turnurile din aripi

 -Inceteaza, nu-mi mai urma pasii, ingaduie-mi sa plec, copilul are nevoie de mine! Intentia mea a fost sa apar imaginea familiei nu sa o patez.Explica-mi te rog toate acele reguli nescrise si de ce trebuie sa accept atat de multe? Eu nu vreau sa respect traditia bolnava inventata de voi; mai degraba as fi de acrod sa primesc o educatie severa de un an intr-o locatie din pustiu decat sa fiu o sclava a unor idei murdare ce spurca intreaga frumusete a lui Dumnezeu si cere in mod barbar iertare. Nu spui nimic? Ma uimesti... Asteptam o riposta grozava care sa ma puna la zid si sa-mi arate directive mult mai sigure si mai corecte si poate mult mai folositoare in aceasta viata...Refuz sa accept, ce vei face?Daca ai uitat, tin sa-ti reamintesc de firea mea extremista si daca vei face o miscare gresita vei plange cu lacrimi de foc.Cumpatare, asta imi doresc, si multa liniste. Nu vreau sa mai aud nimic.Spune-i sa nu mai sune, nu vreau sa fiu deranjata si te rog trimite dupa niste lumanari...

-...
Doamne iti multumesc pentru bucuria vietii, pentru lumina soarelui, stralucirea lunii, pentru bolta de stele in toata splendoarea ei, pentru puterea misterioasei nopti, pentru revigorantul rasarit de soare care ne mangaie sufletele dupa acele multe nopti pline de framantari si ganduri intunecate. Cum se face ca noapte vindeca, iar rasaritul este cel mai bun purificator ce poate fi folosit, intalnit vreodata.Sperantele sunt fluturii primaverii iar zambetele noastre construiesc puiul de om. Un chip luminos va fi caut la vreme de necaz de catre un biet suflet suferind.Padurea este mama blanda si protectoate ce-si deschide bratele calde chiar si atunci cand nu este nimeni in preajma...Copiii uneori ranesc parintii la fel cum se intampla si cu padurea cand taiem copaci fara sa replantam si cand aruncam gunoaie...Ape cristaline si izvoare de gheata. Poate ca ar trebui sa ma casatoresc cu natura nici de cum cu un barbat :) sau va trebui mai intai sa-mi invat lectiile si apoi sa ma reintorc in pamant...poate e cam devreme sa vorbesc despre moarte asa cum o fac batranii, dar a devenit un lucru atat de banal incat accept fara protesc. Protestele inca le pastrez pentru copilariile mele...

R

Reascultari, reveniri, reintoarceri...
Incercari stangace de a prinde fire de nisip, reflexe ale cristalelor, petale albe si rosii de la trandafirul din gradina bunicii, toate aceste franturi pentru a unge lacatul pentru a putea fereca usa in final...
-Intoarce-ti capul fata mea, nu mai privi, lasa!
-Esti atat de confuza! Nici nu vrei sa vezi, sa te uiti la mine! Chiar atat de mult iti repung? De ce?
Iata cum poti rani doar pentru ca refuzi a vedea Realitatea, eviti o confruntare ce ar putea sa te raneasca. Supunerea oarba in fata taioaselor privire, neiertatoarelor cuvinte devine un izvor ager intr-o padure cu tihna.Veverita nu mai vrea ghinde, de asta data vrea sa revina la alune sau la nuci, va orice altceva...
Nu ma judeca, te rog.Plang pentru ca refuzi sa ma vezi.Nici macar nu stii cine sunt, nu stii cu cine stai de vorba si imi oferi o mana pentru a iesi la lumina.Hm...imi amintesc de o intamplare petrecuta nu demult:eram atat de trista, frustrata, inversunata ca nu suportam sa intru in discutie cu nimeni, nu voiam pe nimeni aproape, iar daca eram nevoita prin context incercam sa scurtez cat pot de mult intrevederea, era un adevarat chin pentru mine sa indur acele "conversatii frumoase"...Oameni care se presupune ca ma iubeau si-si faceau atatea griji pentru mine si buna-starea mea interioara, materiala s-au lasat sedusi de aparenta mea stare de voiosie, cu toate ca ei stiau dificultatea povestii...Am fost tare trista,atat de trista incat am ales sa le fac jocul, mi-am pus la ureche o floare alba, i-am sedus, i-am facut sa creada ca sunt bine, ca am trecut peste si ca nu au de ce sa-si faca griji, sunt bine...Mi-am pus o floare la ureche pentru a-mi demonstra mie ca oamenii nu vad, ca poti sa-i faci asa cum vrei tu, ca daca au alte lucruri mai importante de facut ei te uita, sau te trec pe plan secund, iar tu...sa te ia dracu'...faci si tu ce poti, viata oricum te are sub aripa sa protectoare...Mi-am pus acea flore pentru a ma bucura si mai mult de nebunia mea pe care toti o ocoleau , o menajau, se purtau cu manusi, nebunie in fata careia toti purtau ochelari, reflecta prea puternic si datorita structurii lentilelor imaginea a fost deformata.Sa plang, sa nu plang...criza existentiala...as vrea sa rad...
Sexul tare, sexul slab/frumos...Yin si Yang...Absolutul in patinajul artistic de pe TVR2...carti ce zac pe noptiera si asteapta sa fie citite, proiecte ce urla de haituirea deadline-urilor...

Inceputul unei povesti ce exprima suferinta crunta si desigur multe apelativele imbracate in hainute roz...Povestea culmineaza cu Femeia de Inceput.
Suferinta se bucura de iesiri la balurile din Venetia.Ii place mult acolo...vrea sa vorbeasca limba franceza si adora sa gateasca ascultand recitandu-i-se Luceafarul in limba germana si desigur o scruta conversatie in limba spanioala si nu in ultimul rand...inventarea unei Teorii in Matematica...
Femeie.Inceput.
-Buna seara, domnisoara!Doriti sa ma insotiti la un ceai negru cu lapte?
-Multumesc tinere!Cu mare drag.Ne vedem la mine la 5. Cunosc eu un loc foarte frumos.
Cum sa traiesc bine cu Femeia din mine...ah...trebuie sa o educ, sa o plimb, sa o ingrijesc...micutul isi facea atatea griji, pentru el avea sa inceapa o noua viata, o perioada cu schimbari radicale ce nu prevesteau nimic bun, sanatos, atractiv...poate doar dorinta nebuna de a cunoaste, de a se juca si alt joc si inca unul cat se poate de real...
A mers in camera sa se schimbe, tot mergand prin camera s-a oprit in fata oglinzii.Oglinda avea o rama de argint,era pusa pe peretele din partea de Nord (cariera si drum lin in viata)...s-a oprit si a inceput sa se uite lung la acea imagine hipnotizatoare din oglinda...era minunat, era angelic, era divin , era idilic...ce piele fina, ce trup uniform cu linii atat de bine trasate...Oare sa ma bucur?Sa zambesc si sa multumesc Cerului pentru minunea ce-o am in fata? sau mai bine sa pastrez acest secret doar pentru mine si sa ma bucur in taina de tine, micutule?
Hai vino sa te strang in brate inimioara dragalasa si voioasa...
Mi-e dor si Iris zice "Cat as vrea sa zbor" , da as vrea, dar unde caci am pierdut directia chiar si pe cea utopica...Greseli ale tineretii, adica lectii care se vor repeta pana le vom fi invatat suficient de bine cat sa nu le mai cerem sa revina...
Bucura-te de mine, sunt inca aici...

Timpul chitarelor  ca si vremea Femeilor nu? Vreau sa fiu frumoasa. Sunt?

Sau mai o expunere mai atent crosetata