Un ceai negru aromat, cu lapte, ceata afara, lampa de aromaterapie si o lumanare micuta, jurnalul in apropiere, revistele intr-un colt al mesei, frunze cazand, ganduri alergand...este Noiembrie, am deja doua scrisori, o felicitare, articole, cateva carti, doar o sticla de vin si un buchet de flori uscate, ciocolata fina si un film vechi, lipseste desigur tigara pentru decor insa lucrurile s-au mai schimbat intre timp.
Mereu m-am intrebat cum plang oamenii, sa fie totusi constienti cand mai varsa lacrimi si de dragul momentului? Aici, in noul meu cuib nu am vazut inca pe cineva plangand, sunt doar curioasa, nu caut si aici victimizari, scene dramatice si episoade triste.
Noiembrie cel cu zile insorite si calde s-a dus, acum il am oaspete pe celalalt, e placut si acesta; ma bucura cu diminetile cetoase si reci, cu adieri tomnatice, cu frunze colorate adunate de prin lume, de prin calatorii...cu dupa-amiezi de film, cu miros de placinta si ceai cald... astept cu nerabdare sa beau o cana de vin fiert cu scortisoara...
Este un altfel de Paradis toamna, doar ca privirea curiosului este mereu dirijata catre mai bine iar placerea ramane reflectata in Clopotul de Sticla sau de Cristal pentru Domnite...Am ales clopot pentru ca pare mai protectiv insa puteam foarte bine folosi si exprimarea -Casa de Sticla.
Nu am mai vazut caprioare, doar un iepure alergand pe o poteca in padure, speriat de voci omenesti, neintelegandu-le rostul. Ii dau dreptate totusi, daca iesi la plimbare in natura, e ca si cum te duci in vizita iar cand esti in vizita te comporti exemplar, ba chiar iti pui cele mai bune haine, cauti sa-ti alegi cuvintele cele mai potrivite...la fel si in natura, potrivesti glasul astfel incat sa nu sperii caprioara care vrea sa pasca doua minute cat timp nu este vreun vanator prin preajma, nu pui iepurii pe fuga cu pasii tai apasati de parca ai fi in formatie, nu vorbesti tare de parca ar trebui sa-ti saluti comandantul...privesti cu bucurie si cercetezi cu atentie minunile naturii pentru ca ai multe de invatat, iata un exemplu.
Azi am ajund la concluzia ca nu avem nevoie de un maestru pentru a atinge Iluminarea, Natura insasi este un Maestru adevarat, poate printre cei mai buni, avem nevoie doar de noi pentru a incepe, ca de obicei . Daca nu te ai pe tine, nu poti avea cu adevarat ceva.
A trecut o vreme de cand am fost la plimbare cu mine, acum ma multumesc cu un ceai, cu cateva randuri scrise in jurnal, cu alte cateva randuri citite pe la altii, cu scurte conversatii pentru ca azi se munceste mai mult decat ieri.
Am recitit ieri Micul Print si pot spune ca am intalnit aceleasi adevaruri indispensabile unui trai in armonie:
"Limpede nu vezi decat cu inima: Ochii nu pot patrunde-n miezul lucrurilor";
"Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta sa fie atat de pretioasa!"
"Devii raspunzator de-a pururi pentru ceea ce ai imblanzit."
"...ceea ce da Frumusete ramane nevazut, o taina..."
Cand altii muncesc pana la osteneala, eu stau...
Cand eu lupt sa supravietuiesc altii au somnul dulce...
Si aceasta se numeste viata pe care ar fi bine sa incercam sa o traim prezenti, cu bucurie si recunostinta!
Suferinta ne face mai frumosi, inlatura valul de pe fata noastra si reusim in cele din urma sa vedem ca totusi avem chipuri care radiaza chiar si atunci cand plangem...
...si noaptea ramane cel mai bun sfetnic...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu