Primul Advent

Prin definitie advent (la catolici) reprezinta perioada de patru saptamani dinaintea Craciunului, astfel ca in fiecare Duminica se aprinde cate o lumanare, aranjamentul frumos realizat este asezat pe masa.

Pentru mine toate aceste momente sunt unice, noi si interesante. In noua mea casa inca se pastreaza aceasta traditie astfel ca azi, la pranz am fost placut surprinsa sa stau la masa si sa ma bucur de azurul lumanarii. Imediat ce m-am lasat prinsa de frumusetea acestei traditii, m-am hotarat ca pentru Duminica viitoare sa pregatesc eu un aranjament pentru cea de-a doua lumanare.Vreau sa concept ceva frumos care sa ramana in inima mea pentru o mai lunga perioada.

Vreau sa devina un obicei sa-mi infrumusetez viata, camera, casa, locurile pe unde trec eu. Vreau ca eu sa devin un izvor de daruire, de frumos, de creatie si nou. Momentan sunt asemeni fantanilor din Piata Unirii, vara functioneaza, unele mai obosesc de la caldura si se retrag din activitate, iarna repaus total. Vreau sa fiu activa si sa fiu impacata cu aceasta si desigur sa pot stagna curgerea pentru ca nu am apa si sa accept acest lucru fara frustare.Vreau sa-mi dau voie sa fiu eu. Am obosit sa incerc sa fiu opusul a ceea ce sunt, sa tot fug si sa nu realizez ca aceasta Umbra este mereu cu mine. Umbra, acest mic Demon interior exista, degeaba incerc eu sa-l ascund dupa perdeaua mai lunga, dupa dulapul cel mai masiv. El exista si cred ca a venit vremea sa fac pace cu el si impreuna sa gasim o solutie catre o viata pasnica impreuna. Vreau sa dau ascultare ideilor care ma conduc catre evolutie si nu celor care ma tin captiva. Vreau sa imi accept Frica si sa devin una cu ea (eh...asta este un aspect important, cum voi reusi vom vedea). Desigur ca pentru obtinerea tuturor acestor lucruri am de parcurs un drum lung care uneori se va dovedi anevoios, cu multe denivelari. Vreau si asta conteaza. Victimizarea nu mai exista.

Un inceput marcat cu o prima flacara in vederea primirii Luminii. Fie ca Primul Advent sau in traditia noastra, aceasta ultima Duminica din Noiembrie sa va gaseasca mai bine, mai pregatiti, mai deschisi catre a sarbatori in armonie momentele cu cei dragi. Aceste emotii le vom pastra mereu cu noi, lucrurile se deterioreaza, le pierdem, ni le fura ... insa bucuria cu are iti imbratisezi parintii / parintele dupa cateva saptamani (luni, ani) de absenta ii va incondeia sufletul si o va pastra pana va inchide ochii in fata lumii. Mi-as dori iar Sarbatori ca odinioara insa acum locurile la masa sunt goale, iar daca atunci aveam multe de comentat, acum a ramas regretul ca nu am facut mai mult. Asadar o lectie asupra lucrurilor facute mai bine: acum, cu stradanie si bunavointa, spre mai bine si mai putine regrete.

O duminica frumoasa!