Idei de cadouri facute de mana. Azi: Punguta de cadou din ziar

Sarbatorile se apropie. Luna Cadourilor bate la usa. Noi avem posibilitati mai mari sau mai mici pentru a darui. Iata ca eu am renuntat sa mai daruiesc lucruri cumparate. Vreau, pe cat posibil, sa-mi dezvolt un obicei din a darui lucruri facute de mine, personalizate, gandite si muncite pentru persoana draga. Recunosc, am mult timp la dispozitie si incerc sa-l folosesc in mod benefic si nu sa-l irosesc cu filme, net, net, filme, online shopping si alte minunatii. 

Marturisesc ca inainte imi displaceau toate activitatile din familie ce necesitau munca, in special in perioada sarbatorilor. Acum, fiind si eu "la casa mea", am realizat, cu lacrimi in ochi, ca am avut parte de o copilarie bogata, plina de "bunatatile mamei", de munca ei fie la bucatarie, fie in casa-mileuri, zugravit, decorat, fie in gradina de legume sau de flori; am fost rasfatata si de dragostea bunicilor: sosete si botosei de lana tricotati , cozonac aromat si gustos, papa bun si o casa cat se poate de curata si bogata. Desi nu am avut norocul sa cresc la tara, am gustat totusi din bucuria unei case cu gradina mare. Sunt recunoscatoare vietii pentru acest dar minunat.

Azi, la casa mea, ma bucur sa o imit pe mama (intr-un mod sanatos) si sa pregatesc ceva bun de mancare, o prajitura pe care sa o savuram in familie, duminica, o mica surpriza pentru cine se pofteste pe la noi, un dar la care nu se asteapta nimeni. E minunat sa te poti bucura de familie si de lectiile de dragoste primite in anii copilariei.  Azi, printre lacrimi, ii vad pe ai mei toti stand impreuna si bucurandu-se de munca mea fie de-acasa fie de Sus.

Va multumesc tuturor si va sunt profund recunoscatoare pentru cine sunt azi!

Va propun o idee de cadou: inspirata de aici  am decis sa daruiesc si eu eco dar si creativ, din inima si cu bucurie. Acest cadou a fost pentru o domnisorica de 15 ani; i-am starnit interesul si mi-a cerut indata detalii cum am realizat acest "minunat dar". 

• Punguta de cadou este realizata din doua file de ziar; despre dimensiuni va pot spune doar ca tin cont de ceea ce vreau sa pun in sacosa; ziarele sunt de diferite marimi. Pasii sunt simpli de realizat, iata aici linkul (in engleza). Mentionez ca eu nu am respectat unitatea de masura inch ci am adaptat lucrul la dimensiunea foii mele de ziar.
• Lampa se poate face urmand instructiunile de aici.

Rezultatul este uimitor. Sunt incantata sa ofer astfel de cadouri. Pot alege cu atentie pagini de ziar care stiu ca reprezinta interes pentru cel caruia urmeaza sa fac un cadou. Aceasta este cea de-a doua sacosica pe care am daruit-o. Daca la inceput am avut nevoie de aproape a jumatate de ora, aceasta a fost gata in zece minute :) 

Spor la lucru si o seara placuta de sfarsit de Noiembrie!

...in familie...

Povestea devenirii 39/40/41

   Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana

Pentru saptamana 26.11-2.12.2012 voi lucra la urmatoarele teme:

39. Încrederea în sine

Încrederea în sine, aşa cum este înţeleasă în mod normal, readuce în minte imaginile generalilor de armată şi a eroilor Vestului Sălbatic – oamenii care, pe scurt, ştiu să fie stăpâni pe ei înşişi. Insă alternativele pe care ţi le pune în faţă viaţa sunt cu mult mai complexe de obicei. Încrederea în sine pe calea spirituală este cu totul altceva. Înseamnă încredere în eul tău lăuntric, nu în ego. Înseamnă să trăieşti înlăuntru, să trăieşti prin adevăr, nu prin opinii. Înseamnă să trăieşti prin ceea ce vrea Dumnezeu, nu prin ceea ce vor oamenii. Prin urmare, înseamnă să trăieşti după credinţă, ştiind cu certitudine că, deşi omul este supus greşelilor, Dumnezeu este infailibil.

Afirmaţie

Trăiesc cu certitudinea adevărului lăuntric al lui Dumnezeu. În eul meu lăuntric, şi nu în opiniile celorlalţi sta adevărata victorie.

Rugăciune

Ce contează dacă oamenii mă acuză? Ce importanţă au aplauzele lor? Trăiesc pentru a fi pe placul Tău, Doamne, Dumnezeule, încrezător că, atunci când Tu eşti cu mine, sunt apărat, chiar şi de o hoardă de duşmani.

40. Conştientizarea

Conştientizarea devine tot mai profundă cu cât este mai concentrată asupra ei înseşi. Însă, cu cât interesele cuiva se extind mai mult către lumea exterioară, cu atât mai subţire devine linia de comunicare cu conştientizarea sa. Atunci când conştiinţa îţi este concentrată asupra lucrurilor exterioare, atunci capătă acele caracteristici pe care le atribuie acestor lucruri. De exemplu, bijutierii au ochii strălucitori. Oamenii care nu au sentimentul valorilor spirituale au ochii morţi. Omul trebuie să înveţe să-şi mute centrul de atenţie de la lucrurile “de care” este conştient la cele “cu care” este conştient. Trebuie să devină mai conştient la “sursa” conştientizării sale, la centrul său cel mai profund: Dumnezeul. Prin aceasta conştientizare, bucuria faţă de lumea înconjurătoare devine de o mie de ori mai mare.

Afirmaţie

Văd lumea cu ochii calmului şi ai credinţei. Pentru că ştiu că, aşa cum îi văd pe ceilalţi, aşa voi deveni eu însumi.

Rugăciune

Insuflă-mi, până în miezul fiinţei mele, bucuria Ta. Ajută-mă să fiu conştient de Tine, Doamne, Dumnezeule, în tot ceea ce văd.

41. Gândirea pozitivă

Devenim ceea ce gândim. Şi ceea ce gândim devin şi viaţa şi împrejurările ei. Din conştiinţa divină ne vin răspunsurile tuturor întrebărilor şi soluţiile tuturor problemelor. Confuzia domneşte în conştiinţa noastră inferioară. Gândeşte pozitiv în tot ceea ce faci, deoarece în acest fel te ajuţi să te armonizezi cu fluxul divin. Toate lucrurile armonioase şi benefice sunt atrase către cel care este armonizat lăuntric cu dumnezeirea. Gândirea pozitivă, combinată cu sentimentul armonizării cu divinitatea, nu este niciodată îngâmfată, deoarece îşi trage puterea nu din ego, ci din bucuria dumnezeiasca dinlăuntrul său.

Afirmaţie

Viaţa mea exterioară este reflectarea gândurilor mele interioare. Plin de bucurie dumnezeiască, exprim bucuria şi armonia lui Dumnezeu în tot ceea ce fac.

Rugăciune

Atunci când Tu eşti aproape, Doamne, Dumnezeule, problemele nu pot exista. Dă-mi puterea să Te port întotdeauna în inima mea.

Un verset pe saptamana 39/40/41 din 52

                                             Detalii aici

Moartea inseamna renastere. 

De ce se termina viata ? Terminarea unei vieti nu este intamplatoare, ea este dinainte stabilita de Dumnezeu. Este treaba Lui, care nu da uitarii nici cea mai mica pasare. Pentru cei credinciosi nu exista aceasta frica, exista doar renastere sau mutare intr-o noua viata in care se pastreaza simtamintele, gandurile, insusirile, singura schimbare fiind aceea a invelisului care imbraca sufletul muritor. Acolo este linistea vesnica, odihna de pacat, de griji, de suferinte, de indoieli, de spaime. Dar ce linste este aceasta ? Absoluta inactivitate ? Nu. Acolo este pace sufleteasca intr-o neintrerupta activitate. Liniste absoluta in necurmata lucrare. Tot ce face spre bine face. In toate exista un inteles si un scop care ne scapa. Dar nu ne este de trebuinta sa cunoastem cauzele si intelesul a toate. Asadar sa tacem exact precum copilul care sta la picioarele maicii sale si care, privind-o increzator in ochi, este convins de dragostea ei, chiar daca nu o intelege.

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 25 Noiembrie 2012

Cauta Imparatia lui Dumnezeu. 

"Drept aceea, fiti voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este" (Matei 5, 48)

Nu spre bogatie, nu spre slava, nu spre placere, nu spre profit, ci spre imitarea Parintelui ceresc trebuie sa tinda suflletul nostru. . A fi desavarsit înseamna a cauta înainte de toate Împaratia lui Dumnezeu. Împaratia lui Dumnezeu din launtrul nostru nu trebuie alterata prin atingerea viciului si a pacatului. Si odata ce scopurile vietii noastre se schimba, noi devenim cetateni ai Imparatiei ceresti înca de pe acum. Legilor ei ne supunem si de drepturile ei beneficiem. Sfintenia spre care tindem consta intr-o desavarsita sanatate sufleteasca, prin dobandirea Duhului Sfant.

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 26 Noiembrie 2012

„Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii." (Apocalipsa 2, 10) 

Al Carui nume purtam, ai Cui suntem, pe Cine slujim ? Prin botez am primit un nume cinstit, numele de crestin, si acest nume trebuie pazit cu grija si pastrat pe de-a-ntregul curat, neatins, nepatat. Trebuie sa fim constienti de aceasta mare raspundere oriunde si cu oricine ne-om afla. De aceea, sa fim „credinciosi si in mic", fata de tot ce ni s-a incredintat si sa ne ferim de influentele lumii. „Nu nesocoti harul care este intru tine" (I Timotei 4, 14). Este de preferat sa consimtim la orice sacrificiu, la orice suferinta, pentru a ne pastra inima curata si viata neatinsa de nici un viciu. Iar in prietenie sa nu cautam ceva din care am putea trage noi insine folos. Prietenului care ni se incredinteaza avem raspunderea de a-i aduce ce este al nostru, iubirea si protectia noastra.

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 27 Noiembrie 2012

Mao implineste azi 6 luni

 Ghemul meu tigrat, e bland, dulce si rasfatat. Inca ii place sa doarma in pat iar eu uneori ma prefac ca nu vad, alteori il cert doar pentru a avea un motiv in plus de alint.

 Unchiul Pedro este un tip cu personalitate, se lasa iubit doar cand are chef, te face sa-l iubesti pentru ca apoi sa te lase cu ochii in soare; noroc ca aici nu e soarele prea prietenos. Vaneaza soricei pe care uneori ii imparte cu nepotelul, uneori comploteaza impreuna pentru delicatese cum ar fi veverite (ne viziteaza zilnic trei)

Sprinten si dornic de a se bucura din plin de o zi insorita de Noiembrie

 Cu greu se lasa fotografiat in ipostaze dragalase. Cred ca vrea sa-si manifeste autonomia si eu tot il mamesc si nu inteleg ca acum e si el baiat mare :)

 Hmm...o musculita...yummy-yummy 

"Ah..iar vine, nu vede ca vreau sa dorm si n-am chef de fotografiile ei plictisitoare. Am tras cu ochiul in arhiva si are peste 500 de fotografii doar cu mine. E nebuna dar eu tot o iubesc, doar e mamica mea adoptiva :) !"

"Dupa cum va spuneam, gasesc si eu cate o pozitie comfortabila in care pot sa ma alint si ea vine sa ma deranjeze...Am eu grija,nu-i bai, m-am intors cu cateva secunde inainte ca ea sa faca poza...hi-hi-hi, se supara putin dar ii va trece repede."

O seara Meow va ureaza,

Le Petit Mao & Mami Cris

Calea Transcendeţei. Exerciţiul

"Calea iniţiatică este calea EXERCIŢIULUI, adică a muncii continue asupra noastră înşine.

„Munca” iniţiatică nu este, trebuie s-o spunem din start, un „a face”, un „a acţiona”. Ci este o întâmpinare(acceptare), o primire. Înseamnă a asculta cu atenţie. Înseamnă a lăsa să se întâmple, să vină la noi, un adevăr care depăşeşte adevărul obişnuit al eului nostru şi care îndeamnă la o anumită transformare de sine.

...o tehnică bine stăpânită devine o „oglindă activă” care, printr-o neîncetată repetare, pune în lumină falsele atitudini ale omului interior. În acest sens, a ne antrena nu reprezintă deci un principiu din Orient şi nici nu cere adoptarea unui sistem de exerciţii oriental. Munca ce tinde spre o atitudine fizică justă caută aşadar întotdeauna să creeze o structură conformă Fiinţei, adică o atitudine destinsă, deschisă, şi, în acelaşi timp, fermă şi flexibilă, în care suntem transparenţi, capabili deopotrivă să primim FIINŢA şi să acţionăm eficace în lume."

continuarea aici 

Povestea devenirii 36/37/38

   Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana

Pentru saptamana 19-25.11.2012 voi lucra la urmatoarele teme:

36. Puterea

Puterea este un atribut al lui Dumnezeu. Oamenii asociază adeseori cuvântul putere cu ambiţia fără scrupule şi cu dominaţia asupra celorlalţi. Însă puterea este greşit direcţionată dacă este exercitată asupra altora cu scopuri egoiste şi este greşit folosită dacă este exercitată fără grijă faţă de binele celorlalţi. Înţeleasă aşa cum se cuvine, puterea este capacitatea de a ne stăpâni propriile energii mai presus de toate pentru propria noastră transcendenta, dar şi pentru binele celorlalţi. O astfel de putere este importantă pentru evoluţia spirituală.

Mulţi oameni îşi imaginează că dezvoltarea spirituală se manifestă sub forma unui gen de amabilitate excesiv de dulce. Însă sfinţii sunt oameni cu o enormă putere interioară, în faţa cărora adeseori ceilalţi tremură! Însă puterea lor este destinată numai binelui. Rădăcinile ei sunt îngropate adânc în solul dragostei pure.

Afirmaţie

A mea este puterea universului, călăuzită pentru trezirea mea şi pentru trezirea altor suflete adormite!

Rugăciune

Ajută-mă să simt că puterea Ta trece prin venele mele, îmi străbate gândurile şi îmi aprinde sentimentele nobile de dragoste pentru Tine!

37. Înţelepciunea

Adeseori auzim expresia “mai trist, dar mai înţelept”. Aceasta este marca înţelepciunii lumeşti, pe care oamenii o echivalează cu dezamăgirea. Pe bună dreptate, speranţele lumeşti, mai devreme sau mai târziu, sfârşesc cu dezamăgire şi uneori cu o mare durere. Însă nu aşa stau lucrurile şi în cazul înţelepciunii divine! Pe calea spirituală, expresia ar trebui să fie “mai fericit şi mai înţelept”! Pentru că adevărata înţelepciune omenească înseamnă recunoaşterea cel puţin a căii care te scoate din dezamăgire, ducându-te către lumină şi adevăr. Înţelepciunea divină este însăşi Omniştiinţa. Într-o asemenea înţelepciune nu există nici o umbră de durere, ci doar fericire absolută, fericire infinită, fericire eternă!

Afirmaţie

Învăţând lecţiile pe care mi le dă viaţa, evoluez către o bucurie şi o libertate tot mai mari.

Rugăciune

Îţi sunt recunoscător, Doamne, Dumnezeule, pentru fiecare încercare pe care mi-o trimiţi. De fiecare dată când mă poticnesc, ajută-mă să învăţ. De fiecare dată când slăbiciunea mea omenească mă face să cad, ajută-mă să devin mai puternic. Ajută-mă să găsesc în spatele fiecărei dureri înţelepciunea Ta calmă şi reconfortantă.

38. Bucuria

Adevărata bucurie nu este o stare emoţională. Nu este ceea ce simţi când îţi este îndeplinită vreo dorinţă sau atunci când totul merge, în sfârşit, bine. Este ceva lăuntric; este ceva care ţine de suflet. La început, poate să fie cultivata, dar nu reacţionând emoţional la lucrurile exterioare. Nu te lasa purtat de valuri alternative de succes şi eşec. Nu te alătura, în entuziasmul lor, al cumpărătorilor şi vânzătorilor din bazarul acestei lumi. Fii calm înlăuntrul tău, statornic şi vesel în pofida tuturor câştigurilor şi a pierderilor din viaţă. Pe urmă, prin meditaţie calmă, profundă, simte bucuria sufletului. Păstrează această bucurie în toate activităţile tale. Nu o limita, las-o să crească, până când mica ta bucurie devine bucuria lui Dumnezeu.

Afirmaţie

Sunt statornic şi vesel tot timpul. Ştiu că bucuria nu există în afara mea, ci înlăuntrul meu.

Rugăciune

În calmul meditaţiei, în centrul păcii mele lăuntrice, ajută-mă să îţi simt prezenţa emoţională şi aducătoare de bucurie.

Un verset pe saptamana - 36/37/38 din 52

                                             Detalii aici

Sa nu cutezam sa deznadajduim.

 Sa nu deznadajduim niciodata si sa nu-i facem pe altii sa deznadajduiasca. Mai bine sa tacem decat sa dam glas temerilor noastre. Starea noastra sufleteasca se poate rasfrange si asupra celor din jur: deznadejdea ne face slabi si gandurile noastre negre i-ar putea face pe altii sa-si piarda din puterea de a lupta cu ispitele, in timp ce credinta si bucuria sperantei noastre, care ne da putere, se va rasfrange ca o binecuvantare asupra celor din jurul nostru. Daca ni se pare ca munca noastra este zadarnica, ca roadele intarzie, ca secerisul este departe, sa ne amintim de taria si tenacitatea cu care S-a trudit Hristos pe pamant si de nadejdea care nu L-a parasit niciodata, desi nu a castigat o biruinta vizibila iar stradaniile Lui puteau ramane zadarnice. Sa privim cu curaj inainte, la acest punct luminos, si Dumnezeu ne va calauzi sperantele iar viata din jurul nostru va fi mai vesela, mai luminoasa si mai frumoasa.

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 22 Noiembrie 2012

Pastreaza si iubeste. 

"Nu vor mai flamanzi, nici nu vor mai inseta, nici soarele nu se va mai pravali peste ei, si nicio arsita" (Apocalipsa 7, 16).

Sa rezistam incercarilor si ispitelor pentru a ne invrednicii de stralucrea bucuriei si a fericirii. "Sa umblam cu duhul" si sa fim precum pruncii, ca sa intram in Imparatia cerurilor. Fiind asa, vom fi inconjurati de ingerii Sai, care ne vor pazi "in toate caile" noastre si astfel ne vom gasi locul stabilit pentru noi si lucrul pe care doar noi il putem face. Dumnezeu stie cat de greu ne-a fost cand n-am gasit intelegere la cei pe care ii iubeam. El ne intelege cea mai mica miscare sufleteasca si desavarsita Sa iubire am simtit-o in cele mai grele clipe. Lumea sta si se tine pe puterea iubirii Sale, care triumfa in deplinatatea vietii vesnice. In mainile Sale vom gasi linistea si pacea de care n-am avut parte pe pamant. Sa ne rugam"Faca-se voia Ta" si vom primi raspuns. Un raspuns deplin, desavarsit si intelegator la toate rugaciunile noastre. 

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 23 Noiembrie 2012

Adevaratul bine.

„Si ochii mei vazura noian de nestemate" (Iov 28, 11)

 Inima noastra cade adesea in deznadejde si se intreaba cu nedumerire: exista oare undeva un bine absolut, S-ar putea sa-l gasim in aceasta lume in care bantuie pacatul, viciul, minciuna, pieirea ?  Cat de mult s-ar schimba rationamentele noastre daca am vedea ce vede El. Hristos nu tine seama de trecutul trait in pacat. El vede intentia curata si dragostea cu care se aduce jertfa. Lumina ce mijeste in zare este setea de izbavire, intristarea, cainta, zdrobirea inimii. El se apleaca si ne ridica din adancul disperarii si pacatului, ne aseaza pe o piatra tare si ne trezeste in inima cantare noua. El nu vede decat viata noua ce va sa vina.

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 24 Noiembrie 2012

Paradox Cotidian

Dorul ma face mai buna,

Imi limpezeste privirea

Si-mi mangaie Inima.

Capul plecat in fata Lumii 

Se cere primit,

Palmele unite in Ruga Sfanta

Asteapta Darul Iertarii.

Mi-e bine printre lacrimi de recunostinta,

Continuu sa merg senina si zambitoare.

Mi-ai spus odata sa nu ma uit in urma,

E bine, e bine sa te port in Sipetul Argintiu al Inimii.

Multumesc. Iarta-ma. Te iubesc.

Trimite-mi un semn la ceas de seara,

Sopteste-mi din nou "Somn usor"

Si nu uita de pupicul pe frunte atat de delicat 

Cum numai tu stii sa-l oferi.

Aici e bine, ne desfatam in bogatie,

Inca ma amuz pe seama paradoxurilor cotidiene:

sunt inconjurata de sute, de mii de euro iar florile nu mai au parfum.

E minunat...de trist si de frumos-!

O zi inchinata Mortii (Lor) si Inimii Noastre!

Pentru o zi minunata ca noi! :)

Credință vs Încredere

"Christos a insistat mult asupra acestui aspect: faptul că trăirea nivelului de conștiință colectivă este disponibilă oricui, că totul se află deja în interior, că este suficient nu ”credință” cât un bob de muștar ci mai curând încredere cât un bob de muștar. Credința și încrederea sunt lucruri diferite, căci credința se referă mai curând la ceva exterior sieși, pe când încrederea are ca punct de aplicare interiorul. Umanitatea, acum două mii de ani, era atât de încremenită în dualitate, atât de înțepenită în perspectiva unei divinități exterioare sieși, încât nu putea percepe cu adevărat mesajul lui Christos. Christos însuși a devenit o imagine exterioară și o confirmare a dualității. Umanitatea a făcut din el un ”chip ciplit” la care să se închine, nepercepând natura interioară a lui Christos și faptul că El se află înăuntru. Cineva care stă în genunchi în fața unei statui a lui Christos este ceva obișnuit, dar cineva care afirmă ”eu sunt Christos” este, din perspectiva acestei umanități care trăiește starea de alienare, o blasfemie. Cine ar face așa ceva ar ajunge cel mai probabil într-un spital de boli psihice. Este semnul neînțelegerii profunde a naturii multidimensionale a conștiinței umane și aceasta este pe cale să se schimbe. Aceasta este transformarea la care participăm cu toți, schimbarea de paradigmă sau oricum ați vrea s-o numiți. Umanitatea începe să devină conștientă de această natură multidimensională a propriei conștiințe, începe să iasă de sub imensa putere de seducție a identificării exclusive cu corpul și mai ales cu mintea sa, începe să ridice vălul de orbire care i-a acoperit privirea un timp atât de îndelungat.

Faptul că umanitatea a fost oarbă nu este și nu a fost niciodată un lucru ”rău”. Nu a fost o pedeapsă divină pentru vreun păcat uitat și nu a fost niciodată urmarea unei erori. A fost urmarea unei alegeri la nivel de Suflet. Alegerea experienței de a fi uman, de a coborî în densitatea unui trup și de a explora această dimensiune a realității prin experiență directă. Din perspectiva Sufletului, orice experiență este un act de creație și un gest de expansiune prin experiență a conștiinței Sufletului. Dar din perspectiva unei ființe umane aflate în plină experiență și în plină uitare adevăratei sale naturi, starea de identificare cu corpul-minte este un adevărat coșmar. Aspectul divin al propriei ființe devine atât de îndepărtat încât pare străin, pare o ființă exterioară și de neînțeles. În logica umană, limitată, care are nevoie de explicații (”de ce am fost aruncat din rai?”), experiența dureroasă a ruperii de întreg pare o pedeapsă. O întreagă mitologie a suferinței, a vinovăției și a păcatului s-au născut din această dorință de ”explica” ceea ce s-a petrecut. O mitologie pe cale de a se dizolva în aceste timpuri ale recuperării adevăratei conștiințe a umanității."

Continuarea o puteti citi aici