dar de Duminica

Femeia de astăzi, fata de astăzi, pleacă cu un mare handicap în viaţă: ea nu e iubită.

"Părinţii nu-şi iubesc copiii. Le împlinesc toate dorinţele, îi răsfaţă sau nu – sunt copii bătuţi, copii abuzaţi – dar ei nu sunt iubiţi.

Nu sunt iubiţi în sensul de a comunica şi de a li se arăta valorile, părţile bune.

Majoritatea copiilor au dus o viaţă de tortură (nu exagerez!) din cauza notelor: părinţii au ţinut sus şi tare ca ei să ia numai 10 – un lucru greu de obţinut, nu? Şi ce e uimitor, e că o strâmbătură a tatălui, că n-a luat 10 sau că a luat 8, sau un cuvânt spus aşa: „Ei, dacă era băiat…”, a lăsat răni adânci.

Deci acest dispreţ, această lipsă de consideraţie a taţilor pentru fete le marchează pe fete (pe cele care păţesc asta), le marchează, le aşează într-o stare de inferioritate şi într-o sete de iubire inconştientă, dar foarte agresivă.

Aceste fete vor porni în căutarea unui bărbat care să le ofere iubirea tatălui, nu iubirea… Deci, cele care nu sunt acoperite deloc duhovniceşte vor ajunge să aibă multe relaţii, pentru că nu vor fi fericite decât în perioada în care bărbatul chiar este atent, iubitor – atent să descopere persoana, adică asta înainte de îmbrăţişare sau de ceva intim.

Fata creştină, fata credincioasă, care e dezamăgită de mizeria din lume, de violenţa din familie – dar nu neapărat dezamăgiri în dragostea personală, ci pur şi simplu, aşa – deci, eu nu vorbesc de cele care au plecat în mănăstire din pură vocaţie de a fi cu Dumnezeu, acolo e altă categorie şi suntem puţine, sunt puţine – această fată îşi va pune toată nevoia ei de dragoste de tată pe duhovnic.

„Duhovnicul este cel care trebuie să mă iubească, să-mi împlinească toate nevoile emoţionale şi duhovniceşti de care n-am avut parte în familie.”

Deci este o iubire pătimaşă – nu în sensul, cum să spun eu, al desfrânării, Doamne fereşte!, ci pătimaşă în sensul de iubire ca pentru tată, care exclude pe fraţi, care exclude pe ceilalţi. Şi atunci, dacă duhovnicul stă mai mult de vorbă cu cineva, dacă spovedeşte mai mult pe cineva, dacă dă mai multă atenţie cuiva, înseamnă că pe mine nu mă iubeşte. Şi dacă nu mă iubeşte, înseamnă că nu sunt bună. Şi atunci, înseamnă că cealaltă e bună. Deci, sunt cu ochii pe ea: ce are? Dacă maica stareţă e mai atentă cu cineva sau are mai multă bază pe cineva când face o treabă şi mai multă bază pe altcineva când face altă treabă, sau se bazează pe un om, pe un econom, asta poate să stârnească invidie la celelalte măicuţe,din nevoia de a fi iubite, din a confunda iubirea cu atenţia exclusivă, cu lăudarea, cu… Deci, ele nu doresc decât să recupereze ce n-au avut în familie."

articol preluat de aici

O duminica placuta!