Povestea devenirii 42/43/44

 Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana

Pentru saptamana 3-9.12.2012 voi lucra la urmatoarele teme:

42. Umorul

Un simţ al umorului bine dezvoltat este un mijloc eficient pentru a-ţi păstra simţul perspectivei pe parcursul încercărilor şi greutăţilor vieţii. Neluând lucrurile prea în serios îţi cultivi non-ataşamentul. Cu toate acestea, nu ar trebui să râzi prea mult, deoarece, astfel, mintea îşi pierde profunzimea, iar atitudinea ta faţă de viaţă devine superficială. Prin urmare, trebuie să dobândeşti un simţ al perspectivei chiar şi în ceea ce priveşte umorul. Cel mai bun mijloc pentru aceasta este să împărtăşeşti râsul cu Dumnezeu; să râzi cu sentimentul lăuntric al bucuriei Lui. Nu râde niciodată "de" oameni, ci "cu" ei. Pentru că umorul trebuie să fie generos, şi atunci toată lumea va râde alături de tine.

Afirmaţie

Prin râs îmi amintesc toate greşelile. Mă bucur atunci când, râzând, râd şi de mine!

Rugăciune

Ajută-mă, Doamne, Dumnezeule să mă bucur de comedia vieţii, cu Tine şi, aceasta să îmi amintească, că adevărata sănătate mintală există numai prin Tine!

43. Constanţa

Mulţi oameni confundă progresul cu mişcarea şi cu schimbarea exterioară. Astfel, cu cât pot să stârnească mai multă pulbere de entuziasm, cu atât se simt mai eficienţi! Cu cât pot să intre mai mult într-o stare de exuberanţă când lucrurile merg bine, cu atât mai bine, îşi imaginează ei, au mers toate. Iar răspunsul lor la orice cădere este să caute ceva care să le producă, din nou, o stare de exaltare. O asemenea viaţă este ca şi cum ai merge cu maşina pe un drum brăzdat adânc de făgaşe; mişcarea se desfăşoară la fel de mult în sus şi în jos cât se desfăşoară înainte. În cazul constanţei, progresul este o linie dreaptă, nu şerpuită. Pe de altă parte însă progresul trebuie să însemne înţelegere progresivă. Constanţa conferă claritate a percepţiei, care este abilitatea de a vedea lucrurile aşa cum sunt în realitate, nedistorsionate de dispoziţia emoţională.

Afirmaţie

Nu sunt impresionat de câştig şi de pierdere. În oglinda calmă a înţelegerii mele se reflectă lumina Ta.

Rugăciune

Când mă bucur, Doamne, Dumnezeule, să mă bucur întru Tine. Iar când sufăr, ajută-mă să văd întotdeauna prin negură lumina Ta!

44. Acceptarea

Una din lecţiile cele mai dificile din viaţă este să înveţi să accepţi lucrurile aşa cum sunt. Cât de multă energie pierdem încercând să ne dorim să fi îndepărtat inevitabilul! “” Dacă nu s-ar fi întâmplat asta!” “Dacă aş fi putut să ajung la timp!” Toţi aceştia “dacă” şi “ar fi putut fi” din viaţă ne împiedică să ne confruntăm în mod realist cu ceea ce se petrece. Acceptarea vine din cunoaşterea faptului că realitatea rezidă în noi înşine şi că tot restul este un vis. Acceptarea acestei unice realităţi face că tot restul să fie acceptabil. În loc să înveţi să te pui de acord cu o mie şi una de provocări individuale, fă efortul suprem de a-l accepta necondiţionat pe Dumnezeu în inia ta. Acceptă tot ceea ce vine în viaţă ca venind numai de la El.

Afirmaţie

Accept cu imparţialitate calmă tot ceea ce-mi aduce viaţa. Liber în inima mea, nu sunt condiţionat de nici o circumstanţă exterioară.

Rugăciune

Aruncă lumina Ta, care destramă iluziile, asupra cotloanelor ascunse ale sentimentelor din inima mea, să nu-mi rămână pe undeva, fără să-mi dau seama, un loc în care să nu Te accept. Dacă greşesc, întăreşte-mă să-Ţi accept disciplina, căci doar în voia Ta stă fericirea pe care o caut!