Povestea devenirii 48/49/50

   Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana

Pentru saptamana 17-23.12.2012 voi lucra la urmatoarele teme:

48. Recunoştinţa

Recunoştinţa este modul de a oferi înapoi energie pentru energia primită. Numai hoţul ia fără să plătească pentru ceea ce primeşte. Iar cel care acceptă un gest de bunăvoinţă fără să răspundă cu recunoştinţă, ca şi cum gestul de recunoştinţă ar fi reprezentat un drept care i se cuvenea, îl înjoseşte şi pe cel care oferă şi pe el însuşi. Îl înjoseşte pe cel care oferă deoarece lipsa lui de recunoştinţă insinuează faptul că gestul de bunăvoinţă a fost determinat de motive egoiste; şi se înjoseşte pe sine însuşi deoarece, neoferind ceva la rândul lui, întrerupe cercul creativităţii, în lipsa căruia fluxul de prosperitate, atât materială cât şi spirituală, este blocat. Nu accepta nimic înlăuntrul tău, pentru tine însuţi, ci oferă totul lui Dumnezeu. Nu te lasa cumpărat prin gesturile de bunăvoinţă ale celorlalţi. Fii recunoscător, mai presus de toate, în sufletul tău, binecuvântându-i sau rugându-te pentru ei. Arată-ţi recunoştinţa în primul rând faţă de Dumnezeu, deoarece numai de la El vin toate binecuvântările adevărate.

Afirmaţie

Îi aduc mulţumiri, celui care oferă, pentru fiecare dar şi Celui Preamărit, Care oferă şi Care Se află în spatele tuturor lucrurilor pe care le primesc. Recunoştinţa mea se înalţă cu slăvirea devotamentului către tronul Omniprezentei.

Rugăciune

Îţi mulţumesc, Ţie, Doamne, Dumnezeule, pentru toate lucrurile cu care m-ai binecuvântat. Şi, mai presus de orice, Îţi mulţumesc Ţie pentru dragostea Ta!

49. Nemurirea

Nu eşti corpul tău. Nu eşti gândurile tale, dorinţele tale, personalitatea ta schimbătoare. Corpul tău are o anumită vârstă, dar tu însuţi nu ai nici o vârstă! Corpul tău poate să obosească sau să nu se simtă bine, dar tu însuţi, sufletul neobosit, nu poţi obosi, nu poţi cunoaşte boala! Spune-ţi întotdeauna: “Sunt un copil al eternităţii!” Nu te lasa identificat cu forma ta exterioară, nici cu schimbarea, ci trăieşte în afara timpului. Identificarea noastră cu schimbarea este cea care creează iluzia trecerii timpului. Simte faptul că, în ciuda tuturor schimbărilor exterioare, tu, sufletul nemuritor, rămâi acelaşi. Însă moartea nu va fi altceva decât o nouă schimbare; nu te lasa identificat cu ea. Apoi când moartea va veni, te vei înalta cu eterna libertate!

Afirmaţie

Sunt copilul eternităţii! Nu am vârstă. Sunt spiritul neschimbător din miezul tuturor schimbărilor!

Rugăciune

Indiferent încotro se îndreaptă corpul meu exterior, fă-mă să simt prezenţa Ta neschimbată înlăuntrul meu. Oriunde m-ar duce gândurile, fă-le să se întoarcă întotdeauna, asemenea fiului rătăcitor, pentru a-şi găsi odihna întru Tine.

50. Simţul practic

Mulţi căutători spirituali şi alţi oameni mânaţi de idealuri înalte pierd din vedere necesitatea de a face practic idealismul lor. Mulţi chiar resping ofensaţi ideea că încearcă să pună în practică un ideal – ca şi cum însuşi efortul de a face acest lucru ar însemna, pe undeva, să-i reducă puritatea! Însă Dumnezeu nu este un visător nefolositor! Dacă universul nu ar fi fost menţinut într-un echilibru perfect, atunci haosul, nu armonia, ar fi fost starea lui caracteristică. Şi noi trebuie să dăm dovadă de spirit practic în idealismul nostru. Viaţa, pentru a se afla într-o permanentă stare de expansiune, trebuie să se afle în căutarea adevărului. “Va da roade?” este întrebarea preliminară celei “Este adevărat?”. Testul unui ideal este valoarea sa practică. Prin spirit practic, ne maturizăm pornind de la starea de visare inactivă pentru a deveni emisarii adevărului.

Afirmaţie

Cu toate că spiritul meu se înalţă în cerurile conştiinţei, picioarele şi mâinile muncesc, aici, pe pământ, pentru a face adevărul real pentru toţi.

Rugăciune

Doamne, Dumnezeule, nu-mi lăsa gândurile să mă înalţe la norii frumoşi ai posibilităţilor imaginate decât dacă-mi dai şi puterea de a-mi materializa visurile!