Din cofesiunile unei mame

«mami, hai, da-i supararea lui Dumnezeu. Hai sa ne impacam»

Va invit aici sa gustati din Blandetea unei Mame.

photo by me

Joia Frumusetii :)

Detalii aici     










Cu toate ca ceata densa si-a facut cuib in inima padurii, am reusit sa gasesc poteca catre casa.

Iata ce am adus in desaga mea:

• cateva sugestii despre intretinerea sprancenelor si cum influenteaza acesta expresia fetei;
• o alta varianta de a-ti impleti singura parul;
• pentru ca iarna s-a instalat deja iar raceala sta la panda, va recomand aceasta "batista" in cazul in care preferati ceva mai natural; 
• sezonul rece ne indeamna la odihna, la stat in casa; frigul de afara ne impinge cu gingasie sa ramane in sanul familiei si sa gasim modalitati de a ne cunoaste mai bine, de a ne intelege si ajuta reciproc. Acest articol ne invita la a folosi serile lungi de iarna spre folosul familiei noastre. Haideti sa reflectam putin la ce putem face pentru a deveni fauritori de oameni mai buni;

"Viaţa unei familii seamănă cu un aisberg: majoritatea oamenilor cunosc doar o zecime din ceea ce se întâmplă — zecimea pe care o văd şi o aud. Unii bănuiesc că ar putea fi mai mult decât atât, dar nu ştiu exact ce şi nici nu ştiu cum să caute. Această neştiinţă poate aşeza familia pe o pantă periculoasă. Aşa cum un marinar trebuie să ştie că cea mai mare parte a aisbergului este sub apă — şi viaţa lui depinde de această informaţie — tot aşa, soarta unei familii depinde de înţelegerea sentimentelor şi a nevoilor care se află ascunse sub evenimentele de zi cu zi."

Virginia Satir - Arta de a fauri oameni 

• un film foarte dragut Avanti(1972) ; imi era dor sa dansez si sa cant, sa visez la o zi de vara, sa fu imbracata cu o rochita alba si sa-mi pun o palarie cu bor mare ce se onduleaza in valurile marii, sa mananc inghetata si sa ma las sedusa de caldura soarelui lui cuptor. 
• este vremea mancarurilor pregatite la cuptor, acest Gratin de broccoli si cartofi cu costita este ideal pentru o zi rece cu ceata si ceva fulgi de nea. Foarte gustos!

...ne vedem Joi :)

photos by me

Noapte Buna!

Micuta Lana & Le Petit Mao

photo by me

Copil in luna iubirii

 

"Astazi oamenii cauta sa fie iubiti si de aceea esueaza. Corect e sa te intereseze nu daca ei te iubesc, ci daca tu Il iubesti pe Hristos si pe oameni. Doar astfel sufletul iti este implinit."

Parintele Porfirie

"Copiii sunt genii neînţelese şi iau lumea în stăpânire cu energie supraomenească. Mame entuziasmate. Copilăria nu este o întrecere pentru a vedea cine ştie mai bine să citească, să socotească, să scrie. Copilăria este o mică fereastră în timp pentru a învăţa şi a modela mintea fiecărui copil, în ritmul său. Mai mult decât de cadouri, copiii au nevoie de prezenţa părinţilor. Reală şi dedicată. Să cheltui timp cu copilul tău este mult mai important decât să cheltui bani pentru el. Ne preocupă atât de mult cine va fi copilul nostru mâine, încât uităm că el este deja cineva astăzi. Lumea, acest mozaic de toamnă decantează valorile. Uităm să ne mai jucăm din când în când. O educaţie plină de anxietate, alcătuită pe o „bucurie tremurândă”, care tremură pentru viaţa şi sănătatea copilului, face diferenţa între copilul unic şi copilul pereche. În mod sistematic ne desenăm copilul ipohondru sau, mai actual, inaniţia sau idiosincrazia ne dau griji noi. Cu orice prilej este luată temperatura, este chemat medicul, copilul este avertizat să nu se înfierbânte, să nu răcească, să nu mănânce cutare sau cutare lucru, să nu se joace acolo sau cu acela ca să nu ia microbi etc. Reacţii. Oameni asociali şi egoişti, răutăcioşi, ridicând din colţul gurii sau din sprânceană la orice senzor nedorit. Copilărie furată. Precoce, prematur, maiestatea sa copilul îşi caută primăvara mereu, mereu."

Hrisostom Filipescu 

Sarbatoarea despre care vorbeam ieri, articolul iesit in cale azi, joaca cu animalutele, ultimele zile insorite dar foarte reci, ideea mamei de a face o bucurie unei copile oferindu-i computerul nostru de care nu se mai atinge nimeni, croseta mea magica care nu mai sta deloc, mirosul de tamaie, toate mi-au adus aminte de copilarie, de blandetea cu care eram inconjurata, de unele lacrimi irosite pentru nedreptatea devenita sfetnic de nadejde. Copilul din mine inca judeca, acuza, asteapta...s-a desteptat in zorii acelei zile de vara...este bine acum, invata sa mearga inainte singur, cu capul sus si fruntea senina, invata sa transforme reprosul intr-un multumesc blajin. Ce minune! Ce bucurie!

Copilului din mine ii place sa se bucure, sa se joace, sa rada, sa daruiasca, sa se plimbe, sa pregatesca surprize, sa tina un jurnal, sa scrie biletele pe care sa le ascunda printre lucrurile celor dragi iar acestia sa le gaseasca dupa o vreme. Ii place sa mearga cu bicicleta si sa descopere noi locuri. Ii place sa se ascunda de lume si sa se cuibareasca bine pentru a citi.

Copilului din mine ii este dor de parintii lui, de gingasia momentelor impreuna, de glumele in familie si de sosirea parintilor de la vreo nunta cu prajiturile luate de pe masa si puse in servetel. 

Copilului din mine ii este greu sa uite nedreptatile care i s-au facut, ii este greu sa ierte ca mama i-a promis o iesire si nu s-a tinut de cuvant, ii este greu sa accepte ca unul dintre parinti a plecat cu ingerii si pe el l-a lasat  singur. Copilului din mine ii este teama ca va ramane intr-o zi singur si nu stie cum va trece din nou printr-o asemenea incercare. 

Copilului din mine ii este mai bine acum!

photos by me

Constatari...

...cu praf de cristale si rugaciune vie

Plimbarea matinala cu Lana m-a trezit, frigul taios m-a facut sa plang iar acest articol mi-a reamintit de o parte din mine. Da, asa e. Eu ador sarbatorile, imi place sa topai de bucurie pregatind ceva pentru cineva.  Actul de a sarbatori ceva imi da aripi si eu ma transform, ma apropii cu pasi iuti de mine, de adevarata eu. De ce? imi sunt puse la incercare: creativitatea, ospitalitatea, elanul si puterea de a zambi.  Cine se gandea ca voi ajunge sa ma simt acasa in bucatarie sau ca voi incepe sa lucrez la decor inainte de a face meniul. 

Pentru mine zilele de sarbatoare sunt deosebite, le simt altfel, le simt mai linistite si mai parfumate. Inima mea uneori plange alteori rade dar vrea sa fie zi de sarbatoare. Imi place sa-mi pregatesc tinuta (chiar daca e duminica si luam pranzul acasa) si sa chem ajutoare sa ma ajute sa-mi pastrez zambetul. Sunt si eu om si mai scot si eu perle uneori. Imi place sa astept venirea invitatilor, a dragului meu sau a vreunui prieten de acasa cu casa inflorita(adica curatata si parfumata, gata de sarbatoare). 

Azi este din nou zi de sarbatoare! Cerul e senin, soarele imi face cu ochiul iar eu imi oftic egoul!

:)

photos by me

uSp- castelul Eremitage din Bayreuth

Duminica am fost ghidati de spontaneitate si am ajuns in orasul Bayreuth. Am vizitat castelul Eremitage, devenit in 1735 locuinta pe timp de vara a marchizei Wilhelmine unde aceasta si-a scris memoriile. Mai jos cateva informatii despre orasul Bayreuth preluate de pe wikipedia.

"În 1732 începe era de guvernare a marchizei Wilhelmine, sora preferată a regelui Frederic cel Mare al Prusiei, epoca cea mai grandioasă (arhitectural) din istoria orașului. Ea construiește cele mai de seamă edificii din oraș și din apropierea orașului (Opera - Markgräfliches Opernhaus, castelul Neues Schloss cu Hofgarten, Eremitage, castelul Schloss Fantaisie din Donndorf, clădirile si parcul din Sanspareil). Este vizitată de Voltaire, cu care coresponda în limba franceză și care îi aprecia spiritualitatea. În timpul domniei ei a fost înființată prima universitate la Bayreuth, între 1742-1743 (timp de 471 de zile), la început în clădirea „Lateinschule” (din Piața Kirchplatz), apoi în clădirea „Postei” (strada Friedrichstrasse 15). Wilhelmine este înmormântată in biserica Schlosskirche din Bayreuth, împreuna cu soțul (marchizul Friedrich) si fiica. În același răstimp, mulți demnitari din anturajul Wilhelminei și-au ridicat palate impozante în Bayreuth (Palais D'Adhemar, Palais Gontard, palatul de pe strada Richard Wagnerstr.2 etc). Stilul arhitectonic al clădirilor din epoca Wilhelminei a fost baroc (până la mijlocul secolului al XVIII-lea) si rococo (în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea)."

Am fost fascinata de gradina-parc, de alei, de felul cum copaceii, plantele si arbustii au fost taiati si dijirati sa cresca. I-am dat un nume-Gradina Labirint pentru ca aleile erau imbracate de arbusti inalti. Vara este un paradis. Sunt multe fantani arteziene si desigur nuferi(le-am vazut frunzele). Din pacate nu am avut aparatul de fotografiat la mine, am avut telefonul iar la jumatatea drumului mi s-a terminat si bateria. :)

Acesta a fost un teatru 

 

 N-am vizitat muzeul. La urmatoarea vizita acesta va fi primul lucru pe care-l voi face.

Cladirea este foarte frumoasa, coloanele dar si peretii sunt imbracati cu pietricele formand un deosebit joc de culori. Cu toate ca mozaicul nu e tocmai preferatul meu, am fost fascinata sa gasesc prinse in cimentul acela vechi cristale de cuart albe, roz, albastre. Si multe alte pietricele unde soarele isi ascunde zambetul. Multe din statuile din gradina sunt acoperite pe timp de iarna. Am tras cu ochiul si in interior si am vazut ghivece imense cu lamani si portocali. Mingiutele galbene imi suradeau strengareste.

Mi-ar placea sa revizitez acest loc vara. Repet este un adevarat paradis! In timp ce mergea pe aleile lungi si usor inguste mi-am imaginat (cu lacrimi in ochi de la vantul rece ce-mi venea din fata) ca sunt si eu o domnita cu par lung si impletit, cu o rochie lunga dar foarte simpla, ma indrept catre gradina cu trandafiri, imi port umbrela cu grija iar plimbarile dimineata imi vor da tonul zilei in curs. Minunat! 

Am visat putin si ne-am jucat de-a domnita si cavalerul!

Am dat o fuga si prin centrul orasului Bayreuth, mai multe informatii despre orasul lui Wagner gasiti accesand linkul de mai sus. Am admirat cladirea Operei, mi-as fi dorit sa-i trec pragul dar pentru acest gest am nevoie de mult "elan". Si cum se spune mersul la opera nu este pentru orice :P

Am incheiat ziua cu un sentiment de recunosctinta incununat de un zambet linistit. M-am reintors in bucataria mea si am framantat paine. :)

photos by me

Orice suferinta a omului este spre mantuirea sa

Intamplarea a facut sa dau de doua ori peste acelasi nume: Parintele Calciu. 

Mai jos cateva franturi dintr-un articol publicat in revista Formula As-dr.Pavel Chirila.

"O fâşie moale de lumină alunecă uşor pe fereastră. Doctorul vorbeşte încet, cumpătat, cu o tihnă caldă, care îţi mângâie sufletul. "Părintele Gheorghe Calciu po­ves­tea cândva că a cunoscut un american care s-a con­vertit la ortodoxie. Şi l-a întrebat de ce a ales tocmai re­­ligia asta. Iar americanul i-a răspuns: «Pentru că orto­doxia e singura care te învaţă să mori».Îţi trebuie linişte sufletească, îţi trebuie măcar un pic de singură­tate, ca să te poţi întoarce cu smerenie şi sinceritate spre fiinţa ta, ca să poţi ierta tot răul din lume, ca să te poţi uita apoi spre cer ca un copil nevinovat. " 

Iar pri­mul pas este iertarea vrăjmaşilor, să nu porţi în tine nicio urmă de rău, de ură sau resentiment. Apoi, trebuie să-ţi înţelegi boala, să o accepţi, cum spun Sfinţii Pă­rinţi, ca pe o lecţie, ca pe o pedagogie divină, pentru că "orice suferinţă a omului este spre mântuirea sa". Şi-abia de-aici încolo începe rugăciunea. Necontenit, smerit, cu toată fiinţa."

Aici o scurta biografie a parintelui. 

Blandetea se conturea cel mai bine de acorduri fine: Rainer Rabus si al sau Handpan

photo by me

Clatitele de duminica

 O dimineata de duminica tomnatica! Azi m-am trezit dis-de-dimineata, mi-am ingrijit animalutele, m-am rasfatat si pe mine(de la o vreme orice activitate o incep cu mine) si mi-am surprins dragutul cu un mic dejun domnesc. Ce altceva puteam sa pregatesc decat niste clatite moi, pufoase, aromate si gustoase. Am gasit pe net o reteta minune, o recomand cu multa placere. 

Ce am modificat eu:

• am adaugat faina in etape (prima data am respectat reteta si nu am mai scapat de cocoloase), am amestecat bine cu o lingura de lemn(telul l-am folosit doar pentru a bate ouale cu sarea) si intre timp am mai adaugat cate o picatura de lapte si ceva apa minerala, apoi din noi faina si tot asa pana cand le-am integrat pe toate;
• ca mirodenii am folosit un strop de esenta de rom si putina esenta de vanilie si doar o lingurita de zahar(nimic mai mult);
• nu am folosit ulei la prajit, tigaia mea este buna iar adaosul de unt mi s-a parut suficient.

Aici gasiti un tutorial care va arata cum sa impaturiti servetelul nufar.

Le Petit Mao va ureaza o duminica placuta iar micuta Lana va invita la o plimbare afara in natura sa va bucurati de aerul de noiembrie!

Sa stii sa te faci iertat

"Dumnezeu a randuit sa ma aflu o vreme in America, langa pa­rintele Calciu, omul care mi-a marcat definitiv modul de a gandi, de a privi oamenii si relatia mea cu Dumnezeu.

Parintele a fost unul dintre cei mai „bogati” duhovnici pe care Biserica noastra i-a avut. Un suflet tanar, cald si foarte deschis. Un om cu adevarat frumos, cu o minte sclipitoare si o privire adanca, cu care te coplesea inca de la inceput. Smerit, dar si aspru la nevoie. Orice mustrare era insa o binefacere si un prilej de imediata si serioasa cercetare de sine.

Parintele a avut darul de a aduna oamenii in jurul sfintiei sale. Mai cu seama tinerii l-am iubit ca pe un duhovnic, dar si ca pe un frate mai mare. A fost deasupra tuturor. Era sufletul micii noastre comunitati de la „Sfanta Cruce“. Se daruia cu toata fiinta pentru tot ceea ce insemna viata parohiei: slujea; alina suferintele sufletesti si trupesti; aduna oamenii in trapeza de la demisolul bisericii, pentru masa si pentru dis­cutii de folos sufletesc; avea grija de saraci; facea curat in biserica; ingri­jea gradina. Era cu totul si cu totul iesit din comun!

Dupa ce m-am intors in tara, i-am cerut de multe ori sfatul si ni­ciodata nu a intarziat sa imi raspunda adanc. Redau aici un cuvant de folos despre viata de familie, adresat de parintele mie si sotiei mele, dar ziditor, cu siguranta, pentru multi care-l vor citi:

„Nu trageti prea tare la juguri indepartate. Bucurati-va mai mult unul de altul, grabiti-va, rugandu-L pe Dumnezeu sa va binecuvanteze cu nastere de prunci, dati vietii ceea ce este al ei si lui Dumnezeu ceea ce este al Lui.

Incercati sa fiti fericiti impreuna, caci viata este un strigoi, ceea ce este real tine numai de Dumnezeu si de prezenta Lui in lume. Anii trec repede, veti imbatrani curand si macar sufleteste incercati sa va mentineti tineri.

Va spun un cuvant de folos care vi se potriveste: Viata in comun (ma­nastire si familie) este dura. Trebuie sa stii sa te faci iertat. Auziti, sa te faci ier­tat. Nu a ierta este greu, ci a obtine iertarea. Si nu printr-o fraza stearpa si ero­data de uzura conventionala, ci printr-o adanca implicare a sufletului si printr-o umilinta nejucata, care sa izbeasca in cel pe care l-ai ranit (sau l-ai facut sa te raneasca, printr-un joc perfid al inteligentei tale), cu o dragoste umila, care sa-i intoarca sufletul spre o iertare adevarata”.

Parintele Calciu a fost omul celei mai inalte masuri duhovnicesti din cati mi-a fost dat sa cunosc. Imi este foarte dor de sfintia sa, dar stiu ca ne vom intalni din nou."

Robul lui Dumnezeu Mihail, Bucuresti

primit pe mail

photo by me

Perdea de frunze

 Inspirata de aceasta idee(pagina nr.7) m-am hotarat sa-mi fac o perdea pentru ferestra din bucatarie. Initial am vrut sa folosesc o ramura dintr-un copac de care sa agat firele cu frunze si desigur pentru a crea o atmosfera cu iz mai rustical dar... cum pentru unele lucruri ai nevoie si de o mana de barbat m-am lasat pagubasa(dupa ce am asteptat vreo doua-trei saptamani) si am folosit ce am gasit prin casa.

Ce am folosit?

• stickere duble (fata-verso) potrivite pentru afise, postere (rezista pana la 20kg greutate);
• sfoara(nu foarte groasa);
• conuri de molid si de pin (in primul rand pentru a acoperi sticker-ele) ;
• crengute de macese;
• ghinde;
• multe frunze colorate(tinute aproape o luna la presat si cu toate acestea tot nu au fost suficient de uscate si mi s-au mai indoit, incretit);
• stulete de porumb(mai mititel);
• ata de cusut de culoare alba;
• fire de bumbac colorate(am folosit culorile: maro, rosu caramiziu, galben aprins, verde prazuliu; le-am folosit separat iar pentru firul din mijloc(vezi imaginea de mai jos) am impletit un lant(am dat acest exemplu pentru ca mi se pare mai clar )din aceste patru fire pentru o mai buna rezistenta)

O zi cu spor!

photos by me

de seara

"În dragoste este nevoie de o delicateţe deosebită. Poţi fi sincer şi devotat şi totuşi în cuvintele şi în faptele tale să nu fie destul din acea tandreţe care cucereşte inimile. Iată un sfat: nu îţi afişa proasta dispoziţie şi sentimentele ofensate, nu vorbi cu mânie, nu te purta urât. Nici o femeie din lume nu va suferi atât de mult ca propria ta soţie din pricina cuvintelor tăioa­se ori necugetate care ţi-au scăpat de pe buze. Dintre toate lucrurile din lume, cel mai de temut să îţi fie tocmai s-o amărăşti. Dragostea nu-ţi dă dreptul să te porţi grosolan cu cel pe care-l iubeşti. Cu cât sunt mai strânse relaţiile dintre voi, cu atât mai rău doare inima de la orice privire, ton, gest sau vorbă care arată iritare ori sunt pur şi simplu necugetate."

 Sfânta Muceniţa Alexandra, împărăteasa Rusie

Cum să întemeiem o familie ortodoxă, 250 de sfaturi înţelepte pentru soţ şi soţie de la sfinţi şi mari duhovnici, Traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2011, p. 114

Preluat de aici

photo by me

Joia frumusetii :)

  Detalii aici                                                                               

Iata noutatile din aceasta saptamana:

• Mi-ar placea sa am un raft asemanator in baie (vezi prima pagina). As calatori in fiecare zi in Croatia, as dansa cu valurile si m-as imbata de parfumul insulei Drvenik(voi reveni cu fotografii intr-o zi). Si unul in bucatarie, unde as putea sa-mi tin cartile de bucate, caietul cu retete si alte minuni pe care le voi mesteri pe viitor. Cel mai mult ma incanta ideea de a le face singura. Rafturi DIY :)

• O coafura draguta pentru domnitele moderne.

• Lectura de azur mi-a fost inspirata in urma cu cateva zile de Andreea. Mai jos cateva cuvinte pentru oamenii din noi:

"Viața nu are nevoie de subtitrare, e deja scrisă pe limba fiecaruia. Viața este o continuă schimbare. Viața înseamnă salturi cu parașuta încrederii, înseamnă riscul succesului, înseamnă să cazi și să te ridici, înseamnă alpinism de dorințe, realizări ce te înjosesc, înfrângeri care te înalță. Viața mai înseamnă să stai și la umbra unui copac ce l-ai plantat cu ceva timp în urmă. 

Cât timp trăieşti, simte-te viu. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp… Mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţi. Lasă trecutul în urmă. Acceptă că nu mai poți schimba nimic. Invață din el. Iartă, iartă-te! Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine. Când nu mai poți să alergi, ia-o la pas, ardelenește, calm, frumos. Nu poţi să mergi pentru că mai vrei să îți ștergi și lacrimile sau îți simți inima, ia bastonul și te sprijină. Mai stai pe bancă, însă nu te opri niciodată! Nu trăi prin comparații! Fii tu însuți, înfrânge-ți durerea pentru că tot la zi ajunge și cea mai lungă noapte! O zi în care nu am făcut un bine, măcar o firimitură, e o zi uscată, pierdută. Te rog, lasă-mă ca din iubire să-ţi ofer locul meu în Rai !"

Hrisostom Filipescu

• Un film cu parfum de epoca Christine(1958)  . Un alt fel de a canta iubirii.

• Recomand o rulada delicioasa, laudata de toti invitatii mei. Ce am modificat eu la sugestia papilelor mele: am adaugat zeama de la o lamaie si ceva marar. Hmm... foarte buna! 

"Sa fim smeriti, insa sa nu vorbim de smerenie. Vorbirea despre smerenie este o capcana a diavolului, care aduce cu sine deznadejdea si delasarea, in vreme ce adevarata smerenie aduce cu sine nadejdea si lucrarea poruncilor lui Hristos.[...] Roaga-L pe Dumnezeu sa-ti trimita sfanta smerenie. Nu pe aceea care spune 'sunt cel din urma, sunt nimic.' Aceasta e smerenie diavoleasca. Smerenia cea sfanta e dar de la Dumnezeu. Dar. Harisma. Nu provine din stradaniile noastre. Pregateste-te si cere-I lui Dumnezeu acest dar sfant."

Parintele Profirie 

...ne vedem Joi ...:)

Tot despre toamna, decor si arome

Va mai amintiti?

Acesta a fost cadoul meu pentru prietenii nostri invitati cu prilejul unei aniversari. Au fost foarte bucurosi, foarte suprinsi si foarte incantati! 

 O zi linistita sa avem!

photos by me