Lumea mea...

"Există, de mult, un clişeu al psihoterapiei care spune că oamenii se căsătoresc adeseori cu persoane care seamănă cu părintele cu care au avut de luptat în copilărie. Conceptul nu este foarte corect. E vorba nu atât de faptul că perechea pe care o alegem seamănă cu mama sau tatăl, ci că numai cu aceşti parteneri suntem capabile să împărtăşim aceleaşi sentimente şi să ne confruntăm cu aceleaşi dificultăţi, cu care suntem obişnuite din copilărie; suntem în stare să reproducem atmosfera din copilărie cu care suntem atât de familiarizate şi să facem uz de aceleaşi manevre pe care le-am tot exersat. 

Tocmai acest lucru reprezintă, pentru cele mai multe dintre noi, dragostea. Ne simţim în largul nostru, ca acasă, desăvârşit de bine, cu persoana lângă care putem executa toate mişcările pe care le ştim şi pentru care simţim emoţii familiare. Chiar dacă mişcările nu dau rezultate §i ne simţim jenate de sentimentele noastre, nu cunoaştem altele.

 Avem o anume senzaţie că aparţinem acelui bărbat — partener de dans - care ne lasă să executăm paşii pe care-i ştim deja. Cu el şi nu cu altul, hotărâm să stabilim relaţia pe care s-o facem să meargă. Nu există o substanţă chimică mai atrăgătoare decât sentimentul de tainică familiaritate apărut când se întâlnesc un bărbat şi o femeie ale căror modele de comportament se îmbină perfect ca piesele dintr-un joc de puzzle.

 Dacă, în plus, bărbatul îi oferă femeii ocazia de a se zbate să învingă sentimentele de suferinţă şi neputinţă din copilărie, când nu era iubită şi dorită, atunci atracţia devine pentru ea irezistibilă. Cu alte cuvinte, cu cât a fost mai mare durerea în copilărie, cu atât e mai puternic impulsul de a o reconstitui şi stăpâni la maturitate."

FEMEI CARE IUBESC PREA MULT - Robin Norwood

Despre "haosul interior" si "stabilitatea exterioara"

Poti traversa doua lumi ca sa ajungi in a treia, acolo unde vei putea efectiv sa traiesti dupa niste norme ale unui nebun? Te vei abate usor-usor de la directia comuna, vei si cu o treapta mai sus decat ei.

Al treilea ochi

Vad lumina, iar intunericul s-a transformat!

Lucrurile capata sens,alt sens, e un sens al sensului,

E cuvant si e simtire,

Drum drept si ... Mantuire!

Detasare,

Un pas in spate pentru a vedea mai bine...

Te plac!

"Intr-un glas amandoi

Sa cantam chitara mea

Hai cantati toti cu noi

Ce frumoasa-i dragostea!"

De ce te plac?! Pare neobisnuit...tocmai Eu...fac marturisirea asta deocheata, inocenta, plina de cant, de emotie curata...Eu, un spirit ratacit si liber...

Esti luceafarul noptii mele de clestar,

Esti apusul de soare la fereastra lumii mele,

Esti freamatul emotiei,

Esti racoarea serii, la finele zilei,

Esti roua diminetilor de vara,

Esti spuma necontenitelor valurilor,

Esti tipatul pescarusilor,

Esti linistea muntilor,

Esti verdele padurilor,

Esti clinchetul ghioceilor,

Esti albul zapezii,

Esti cantecul inimii,

Esti oda bucuriei,

Esti dansul lebedei pe apa,

Esti zborul pasarilor in inaltul cerului,

Esti steaua mea norocoasa,

Esti minunea mea aleasa,

Esti fructul copt din pomul fericirii,

Esti cugetul naturii,

Esti curajul omenirii,

Esti luna plina de pe cer,

Esti fulgul inocent de nea,

Esti vantul nebuniei,

Esti urarea bucuriei,

Esti...

Esti si vei mai fi,

De-apururi in esenta timpului ce va veni...

Esti...

Rescriu un destin!

Metamorfoza s-a incheiat. Fluturele si-a luat zborul catre Absolut sau poate ... catre Nicaieri. Moment istoric pentru instanta "Colectivului Inconstient". Am invins Demonul, am rupt lanturile penitentei, m-am eliberat.

Multumesc mentorilor pe ritm de aplauze, pentru acceptare asa cum mi-a fost dat sa fiu, caci altfel nu am cum.

Privesc in jur, numai ca eu sunt undeva sus, deasupra, mi-e bine, e o stare de beatitudine, de nebunie omeneasca, de durere cruda, de sarut dulce-amarui, de mangaiere aspra, stare presarata cu putin venin pentru esenta.

Si zbor...

Un elan imbatator ...

Oare...sa cobor?

Si pentru ce, sau pentru cine?

Crezi ca ei stiu mai bine?

Cu totii stim Nimic!

Ca firul de nisip,

Ne lasam purtati de Vant,

Nebuni si plini de Gand.

Am atins condeiul magic,

Rescriu...

Un destin putin mai tragic.

A fost pustiu,

Acum e vraja,

E miraj,

Si e caldura,

E soare pe cararea din padure,

E zambet prietenesc.

E Tot, E Tineresc.

E viata si suspans,

E aventura intr-un usor glas.

Traieste , e frumos!

Te invit la acest dans...

Povestea mea...

Pentru ca visurile devin o realitate frumoasa, sa ne bucuram.

Am inceput un nou capitol. Eu am ales sa-l traiesc cu bucurie si multa placere.

Parte din Lume...Parte din Mine

Simt cum visurile mele devin realitate . Azi ma vad ca o tanara de 21 de ani. Sunt fericita. Ma uit in oglinda vietii si vad cum am crescut, vad femeia care vrea sa paseasca pe cararea destinului sau, vad omul matur capabil sa-si sustina punctul de vedere , vad o lupta crancena intre Eu si umbra blestemului transgenerational, vad si simt enorm!

Lupt!

"Grecii foloseau două cuvinte - eros şi agape -pentru a separa cele două modalităţi total diferite de a trăi ceea ce numim „dragoste". „Eros" se referă, desigur, la dragostea pasională, în timp ce „agape" defineşte relaţia stabilă şi responsabilă, liberă de pasiune, care se stabileşte între două persoane care ţin foarte mult una la cealaltă.

Eros: Dragostea adevărată este un dor mistuitor, disperat, de persoana iubită, percepută ca fiind diferită, misterioasă şi insesizabilă. Profunzimea dragostei se măsoară prin intensitatea obsesiei faţă de persoana iubită. Nu acorzi timp şi atenţie altor interese şi preocupări, pentru că îţi foloseşti întreaga energie să-ţi reaminteşti fragmente din întâlnirile trecute sau să ţi le imaginezi pe cele viitoare. Adesea, trebuie depăşite piedici insurmontabile, şi iată şi elementul suferinţă prezent în adevărata dragoste. Un alt indicator al profunzimii dragostei este voinţa de a îndura suferinţa şi greutăţile vieţii de dragul unei relaţii. Asociate dragostei adevărate sunt sentimentele de emoţie, extaz, dramatism, anxietate, tensiune, mister şi dor.

Agape: Dragostea adevărată este un parteneriat în care sunt angajaţi profund doi oameni. Cei doi au în comun multe valori fundamentale, interese, scopuri, şi tolerează cu sinceritate diferenţele dintre ei. Profunzimea dragostei se măsoară prin increderea şi respectul reciproc pe care-l au unul faţă de celălalt. Relaţia dintre ei permite fiecăruia să-şi dezvolte pe deplin calităţile expresive, creative şi productive. E multă bucurie în experienţele trăite în doi, fie ele trecute sau prezente, ca şi în cele posibil de anticipat. Fiecare îl priveşte pe celălalt ca pe cel mai bun şi drag prieten. O altă măsură a dragostei este dorinţa amândurora de a se privi pe sine cu onestitate, în scopul de a impulsiona evoluţia relaţiei şi a intimităţii. Asociate dragostei adevărate sunt sentimentele de serenitate, siguranţă, devotament, înţelegere, tovărăşie, sprijin reciproc şi alinare."

Femei care iubesc prea mult - Robin Norwood

Iubesc!

Azi am invatat ce inseamna sa iubesti sincer , matur, frumos, dulce si pur.

Nu pot exprima in cuvinte emotia nebuna pe care o simt!

Pentru prima data am inteles ca egoismul nu mai face parte din mine, ca l-am pierdut pe drum, si ca acum gasesc comoara.

Multumesc!

L.E. AM invatat :

• Nimic nu e intamplator!
• Atentia este distributiva : focusata atat pe mine cat si asupra aproapelui!
• Secretul mirodeniei!

A fi vegetarian...?!

Sunt la hotel, pe tura de zi, e pustiu p'aici...In singuratatea mea, am gasit grauntele de interes care sa ma sustraga acestei stari de melancolie care m-a cuprins, in bratele-i neroade si nu vrea sa-mi mai dea drumu'.

Am decis ca de la anu' sa devin vegetariana!Am aceasta de cand eram mai micuta, dar nu am reusit decat sa tin post si atat, ca de...nu aveam voie...

De ce fac asta?Simt nevoia sa-mi definesc cat mai mult si in cat mai multe directii felul de a fi al meu, vreau sa-mi pavez drumul cu dale argintii si petale de trandafir albe, iar pe margini, flori de margaritar (lacramioare).

Pas cu pas, incep sa ma vad in oglinda vietii!

La Salonul International de Psihologie, Iunie 2008, Nufarul Meu ne-a vorbit in cadrul unui workshop despre metafora omului : un om este asemeni unui castel imens, ca sa te cunosti pe tine, trebuie sa ai curajul sa deschizi fiecare usa pe care o intalnesti in hoinareala ta prin castel; odata deschisa usa, aceasta nu va mai putea fi inchisa la loc niciodata...hmm...de acolo se vor strecura afara demonii, himerele...te vor bantui...ieri 5.12.2008 am mai adaugat o caramida la propriu-mi castel, vreau sa-l las reconstruiesc, pe al meu, avand la baza pe cel format de Regi.
Am muncit asiduu ieri, dar a meritat, am o noua perspectiva, am drumul meu, am curaj si multa forta, am aproape ingerasul care ma sfatuieste sa fac alegeri in calatoria mea - aventura si provocare.

Buna dimineta Sunshine!

Lumina

Am vazut lumina,
Am vazut intunericul,
Am vazut cararea,
Am vazut dragostea curata,
Am vazut echilibrul,
Am vazut bunatatea,
Am vazut prietenia,
Am vazut mangaierea,
Am vazut suspinul,
Am vazut drumul,
Am vazut un ...OM... un OM Frumos...

Dupa tura de noapte...mi-e somn!

Traiesc o continua metamorfoza, simt cum incet, incet voi iesi din mrejele lipicioase ale acestui mic adapost, pentru a vedea lumina soarelui, pentru a putea zbura iar printre flori. Vreau sa ma intorc Acasa...

Gata de lupta!

In fiecare dimineata, dupa ce ma trezesc am impresia ca ma aflu pe frontul de lupta, ca sunt soldatul din camandametul X, pregatit sa atace inamicul care va aparea in calea sa, care va incerca sa-i calce teritoriul. Ma tem ca aceasta poveste sa nu aiba un sfarsit ca cel al lui Apostol Bologa din "Padurea Spanzuratilor".

Am nevoie de o pauza! Stop!

E criza economica, e criza interioara, e criza intre noi! O iau eu razna, sau...am devenit crizata???

Ma lupt cu demoni, cu himerele ce-mi stau in spate, cu fiarele din jungla in care mi-a fost dat sa traiesc! Ma lupt! Acum...am obosit, vreau sa dorm, sa cad in visare, sa simt ca plutesc, cum o faceam odinioara! Era asa de bine!

E delir....

E fum pe strada

Si ma plim agal' prin cimitir

O stafie-o sa ma vada

Sa-mi ofere-un suvenir:

O scrisoare din alt timp

Iluzia ca sa-mi ating.

Raze argintii primesc

Si din visare alunec, ma topesc.

Luna-mi canta oda mortii

Si, bat neobosit la usa Raiului, 

M-agat de izorele portii,

Sa evadez...Ma cheama mireasma plaiului,

Sa-mi scald pacatele in roua diminetii,

Sa scap din mrejele tristetii,

Sa alerg pe curcubeul fericirii,

Sa pot privi prin ochelarii mantuirii.

Sa gasesc chivotul uitat de vreme,

Si harta vietii, a inocentei mele.

Dar e delir ... si e pudoare,

Miroase-a mort, 

Oh...dulce inscenare!

E greu...e greu cand victima esti tu...

Gasesti si scuze, si te plangi acu'

Si toate trec, doar e delir,

Ma resemnez : urmez al vietii fir!

Drumul Meu ... Drumul Tau ... Drumul Nostru ... 

Asa a inceput pentru toti, linia de sosire va diferi insa...iar aceasta diversitate subliniaza inca o data atributul unicitatii in individualitatea noastra.

Alegi umila penitenta, sau deplina libertate, este dreptul tau , al omului simplu, sta in fiinta ta sa participi la "jocul cu zarurile" asa cum natura a jucat "jocul cu cuburile".

Bafta

Free Hugs!

Aceasta minunata zi de inceput de decembrie are tripla semnificatie :

• Ziua Nationala a Romaniei
• Free Hugs Day
• My special Day

Cand Doamne-Doamne alege sa ne zambeasca pentru cateva minute.Ma induioseaza.Ar fi facut-o cu mare drag si azi, numai ca noi am ales ceata.

As vrea sa resimt aceasta zi speciala (pt mine) ca o dulce imbratisare cu neamul meu, cu poporul in care mi-a fost dat sa ma nasc,  alaturi de care sa traiesc, a carui limba sa o vorbesc, ale carui cantece sa le ascult si sa simt cum sangele imi alearga prin vene, grabindu-se sa-mi inunde corpul, sa ma mentina in viata pentru ca in fiecare an, de 1 Decembrie sa pot canta imnul tarii macar in sinea mea...

La multi ani! 

E ceata, e frig, e fum, hmm...parca se potriveste de minune cu ceea ce se petrece intre noi, locuitorii unei minunate tari. Istoria plina de tumult, a reprezentat foarte bine romanul de azi:

• privirea-i in ceata, este scuza perfecta pentru faptul ca nu-l vedem pe cel de-alaturi;
• inima-i inghetata, nu mai are putere sa ajunga pana la aproapele-i;
• e smog, e o lupta crancena pentru supraviatuire, lupta ce se da in fiecare zi:la serviciu, pe strada, in trafic.

Drum drept si ... Lumina !

L.E. Am intis azi o hora a inimilor arse, mistuite de focul viu, teribil de naprasnic intr-un delir samanic alintat de Vantul prietenos, himeric din juru-mi.

Un gand de dimineata!

Buna dimineata! Ador sa folosesc aceasta formula de salut. Pana nu demult, trebuia sa respect regulile altora, adica ale parintilor, ale profesorilor,ale celor care reprezenatu autoritatea pentru mine. Azi, cand mi-am castigat autonomia, cand mi-am alcatuit propriu-mi set de reguli, simt ca am libertate in mainile mele,simt ca pot sa fac ceea ce imi doresc, fara a fi nevoita sa explic cuiva motivatia comportamentul , sau a anumitor actiuni ale mele.

In alta oridine de idei :

• vreau sa vina Mosu' mai repede, simt in aer mireasma sarbatorilor de iarna, a gerului care imi demonstreaza ca ma iubeste strangandu-ma in brate intr-o inclestare rigida, aproape moarta, rece, far' de suflare, o inclestare de-a pururi vindecatoare si naiva; o inclestare vesnica si puerila;


• vreau sa colind iar si iar prin magazine in cautare de cadouri pentru cei carora ma deschid in fata lor, pentru cei cu care am legat o legatura aparte, simpla, draguta, calduroasa;


• vreau sa ninga, sa ma joc cu zapada ca si cum as fi iar un copil;


• vreau sa cad in visare, sa ma trezesc radioasa si plina de viata, cu zambetul larg si dornica de a impartasi ce Ei momente speciale.

Fie ca aceasta zi sa fie cea mai frumoasa din viata ta!

O Picatura...

Cum se vede lumea printr-o picatura de apa sau printr-o lacrima, ce sta sa se sfarseasca pe obrazul inghetat? Cum mai poti privi totul, daca ochii-ti sunt plini de lacrimi? Unde mai gasesti claritatea, limpedele unei imagini, daca ceea ce mai apuci sa vezi este refractar, este cu totul deformat, dandu-ti iluzia ca este acelasi lucru? E ca si cum ai privi un obiect intr-un pahar cu apa. Acelasi tip de informatie, aceeasi senzatie ajunge si la nivelul cortical unde are loc procesarea, proiectarea, intelegerea si reactia. Acum, cat intelegere fiecare, sau ce semnificatie i se da unui eveniment, ramane la latitudinea fiecaruia dintre noi...Ochisorii nostri, "oglinda sufletului" capteaza acele informatii care ne ajuta pe noi sa ne dam seama ce este REALUL, partea de material a lumii, ei fac putea intre cerebralul, psihicul, interiorul, personalul, tumultul, haosul din noi, si ceea ce se poate numi echilibru, exterior, natura, mediu, realitate, mod. Daca privim lucrurile, asa dupa cum se obisnuieste sa se faca  inca de cand am avut prima suflare, incarcam primul legamant cu viata, sa accepti ceea ce este in jur, ca diferit de tine, ca forma de existenta si parte a realitatii, sa incerci o abordare amiabila de relationare, astfel incat sa nu te pierzi intru totul in real si sa uiti de tine, sau sa te axezi doar pe individualitatea ta, ignorand astfel cealalta forma de existenta universala, cosmica a fiintarii.

Relationare, nimic mai mult: 

• cum mai poti vedea frumusetea Lui, daca ochii tai sunt inecati de-a dreptul in "lichidul orbirii", vezi doar o imagine deformata, mai mult sau mai putin departe de realitate, dar sigur diferita?
  
• cum poti lega o relatie cu o noua persoana, daca u nu vezi pe cine ai in fata cu adevarat?
  
• cum poti sa te bucuri de lucrurile simple, pe care odinioara le considerai frumoase,le vedeai astfel, cum poti daca nu ai certitudinea ca asa este?
  

Fiecare cum poate...

Copiii invata ceea ce traiesc

"Daca traiesc in critica si cicaleala, copiii invata sa condamne;

Daca traiesc in ostilitate, copiii invata sa fie agresivi;

Daca traiesc in teama, copiii invata sa fie anxiosi;

Daca traiesc inconjurati de mila, copiii invata autocompatimirea;

Daca traiesc inconjurati de ridicol, copiii invata sa fie timizi;

Daca traiesc in gelozie, copiii invata sa simta invidia;

Daca traiesc in rusine, copiii invata sa se simta vinovati;

Daca traiesc in toleranta, copiii invata rabdarea;

Daca traiesc in lauda, copiii invata pretuirea;

Daca traiesc in acceptare, copiii invata sa iubeasca;

Daca traiesc in aprobare, copiii invata sa se placa pe sine;

Daca traiesc inconjurati de recunoastere, copiii invata ca este bine sa ai un tel;

Daca traiesc impartind cu ceilalti, copiii invata sa fie generosi;

Daca traiesc in onestitate, copiii invata respectul pentru adevar;

Daca traiesc in corectitudine, copiii invata sa fie drepti;

Daca traiesc in bunavointa si onestitate, copiii invata respectul;

Daca traiesc in siguranta, copiii invata sa aiba incredere in ei si in ceilalti;

Daca traiesc in prietenie, copiii invata ca e placut sa traiesti pe lume."

Dorothy Law Nolte ( 1954 )

P.S. 

Suntem ceea ce am putut sa fim in situatiile simple din viata noastra;

Suntem ceea ce ceilalti au putut sa ne dea, la limita A FI - ului;

Suntem ceea ce putem sa fim, pemtru ca altfel nu avem cum;

Suntem ce vom putea sa fim, bazandu-ne pe aceleasi situatii simple din viata noastra.

Cum alegi Sa Fii, dupa ce  ti s-a dat Sa Fii, e bine ca Esti, suficient Sa Fii!

Cine m-a facut femeie?

In drum catre hotel, mi-am adus aminte de workshop-ul tinut de dr.Cristian Andrei la Salonul International de Psihologie, Iunie 2008, unde a vorbit despre acest subiect : Cine m-a facut femeie? In aceasta seara, uitandu-ma la luna plina, care se intrevedea printre norii care prindeau diverse forme, parca erau adunate si trezite, toate dorintele mele neinplinite sau ascunse sau uitate ... ma gandeam la ce lucruri m-ar face sa ma simt femeie ...

• mi-ar fi placut sa primesc un buchet de flori in aceasta seara;
• sa gasesc dimineata cafeau facuta si un biletel cu ceva frumos, dragut scris si o bucatica ciocolata;
• un sms de noapte buna;
• o plimbare sub clar de luna, sa fie o noapte racoroasa, sa simt frigul cum "imi saruta" intreg corpul amortit;
• sa ma uit in oglinda ochilor lui si sa ma vad frumoasa;
• sa nu ratez nici o ocazia in care as putea fi cocheta si...inocenta;
• sa mi se faca remarcata prezenta inca de la inceput...;
• sa ma amuz de lucrurile haioase;
• sa ma bucur de lucrurile simple;
• sa valsez sub cerul plin de stele;
• sa dansez tango, imbracata intr-o rochie neagra si purtand o pereche de pantofi rosii;
• sa inalt un zmeu intr-o poiana cu flori;
• sa aleg prin ploaie;
• sa fiu in Brasov acum, intr-o cabana, sa stau in fata unui semineu si sa ascult cum trosnesc lemnele, sa ma las purtata pe aripile visarii, sa pasesc agale printre vapaile focului adormit, imbatat de alcool.

Poate ar mai fi de zis ... dar e tacere , e prea multa tacere iar gandurile sunt acum prea multe si nu mai pot auzi vocea SEului, ca SUPRAeul e deja prezent si impunator, a creat deja limita, a creionat schita, traseul, pattern-ul ce trebuie urmat.

Pana nu ma nasc a doua oara, nu voi putea cladi un drum pe care aleg sa-l urmez.

P.S.un articol interesant : Ce este dragostea?

Cantec Femeiesc

Aşa e mama şi a fost bunica

Aşa suntem femei lângă femei

Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica

Doar nişte „ele” ce slujesc pe „ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme

Ei încurcând ce ele limpezesc

Ei numai tălpi şi ele numai palme

Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?

Nimic măreţ, nimic impunător.

Schimbându-şi după ei şi drum şi nume

Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă

Şi pentru care plată nici nu cer

De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă

Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede

Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot

Şi de aceea nimeni nu le crede

Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica

Şi ca ele mâine eu voi fi.

Ce facem noi, femeile?

Nimica,Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă

În fiecare lanţ făcut din doi

Ce greu cu noi femeile în viaţă

Dar e şi imposibil fără noi…

Adrian Paunescu

O alta realitate

"Realitatea poate fi minunata, chiar daca viata nu este...Viata poate fi minunata...chiar daca realitatea nu este."

Comunicare...un spatiu al posibilitatilor intre irezistibila nevoie a intalnirii si inevitabila evidenta a despartirii.

Traiesti cum poti, sau poate nu...

Doar oglindire...in Iluzie...

-Buna, sunt Eu!
-Buna, sunt Maya!
-Imi acorzi cateva minute?Simt nevoia sa vorbesc cu cineva!Ma gandeam ca tot esti asa aproape de mine, si ar fi o buna ocazie sa ne cunoastem. Esti de acord?
-Da, de ce nu?! Despre ce vrei sa vorbim?
-Ma simt neinteleasa...

Tacere...O tacere adanca se lasa, in zare cateva pasari isi exersau zborul invatat de-a lungul verii.
"E inceput de Noiembrie...Funzele cad...Si sufletele devin triste pe zi ce trece...Soarele apune mai devreme si vine intunericul...E frig si mi-e teama...E pustiu...E vant...E zbucium..."

-Despre ce tot vorbesti acolo, ca nu inteleg...
-Oh...scuza-ma, cred ca am vorbit cu voce tare...As fi vrut sa ma exprim altfel, dar cred ca am ... am dat frau liber sentimentelor,si... am uitat ca mai am putina ratiune p'acolo p-undeva, ratiune de care incerc sa fug cat de mult pot...Stii, aceasta ratiune parca ma-ngradeste, parca ma sufoca, parca nu ma lasa sa fiu ceea ce sunt...
-Da?Hmm....si ce esti?

Din nou Tacere...Tacere...o Tacere apasatoare ce sperie pana si cursul firesc al naturii, care parca incepu sa se miste, sa cante, sa danseze, sa spuna poezii, ode , doine, sa adoarma parca furtuna de ganduri nebune, negre care se ivi din abis...

-Ce sunt?!Buna intrebare...Mi-e sete...
-Oh Doamne!Ciudata mai esti...Vrei sa mergem undeva?
-Parca as merge,dar mi-e bine aici...imi place sa privesc cum se lasa amurgul peste oras...cum soarele ne spune "La revedere" si ne invita la o promenada nocturna, la o plimbare prin Lumea Noastra...Ce lume, ce tot vorbesc...?!Vreau sa raman aici, sa vorbim...
-Bine atunci...sa vorbim...Ce te macina?
-Totul... si de fapt nimic...
-Te-am intrebat mai devreme ce esti si inca nu mi-ai raspuns! Ce simti in acest moment? Am o rugaminte insa, incearca sa raspunzi in cuvinte simple, e mai usor...zic eu...
-Ah da? Si care Eu?
-Nu inteleg intrebarea! se uita ea putin nedumerita,cu privirea-i gingasa, naiva, usor copilareasca. Eu, Maya, fata de langa tine!
-Hmm...te inseli! In fine, sa revenim, ii spune, aratand un zambet strengar in coltul gurii, ca si cum fata ar mai avea nevoie de putin timp sa mai cugete...Incerc acum sa-ti raspund la intrebare, e putin mai greu, inca nu stiu ce sa zic; si totusi cred ca ar trebui sa spun ceea ce simt, sa las sa iasa la lumina ceea ce inima spune, si nu ratiunea...Ce pacat, e amurg...
-Te ascult, zambi ea duios!
-Sunt gand, sunt visare,
Inima inca doare;
Sunt copilul, sunt lumina,
Sunt durerea,
Sunt puterea,
Sunt bucuria si tacerea,
Sunt implinirea si caldura,
Sunt cararea catre asfintit,
Sunt raul care curge,
Si se varsa, se tot varsa,
Sunt izorul nesecat,
De poteci si lume traversat,
Cu roci multe presarat,
Sunt luna plina de pe cer,
Sunt Luceafarul de ieri,
Si mai Sunt, sau poate nu's,
Aste vorbe-mi sunt deajuns...

Tacere, din nou tacere...

-Asa esti Tu? Asa te vezi pe Tine? Ce frumos...Mi-ar placea sa ma pot descrie si Eu asa...
-Hmm...Inchide ochii...Calatoreste! Nu-ti fie teama de ce vei intalni! Orice va aparea in drumul tau este un cadou, o comoara nepretuita.Chiar daca aceasta va imbraca o haina placuta sau nu, Ea va ascunde Frumosul Intotdeauna.Sa nu uiti...Trezeste-te, porneste intr-acolo unde inima-ti dicteaza necontenit, unde simti ca sufletu-ti poate sa zburde plin de viata, acolo unde simti ca esti Tu, acolo unde simti ca vei intalni pacea, Acolo - este Lumina si Intunericul, este Binele si Raul , Acolo esti TU, Acolo este El...
-Vreau sa-mi pun o dorinta : "fie ca ingerii sa alunge norii"...vad curcubeul, oh...parca-mi cere sa facem un legamant...Da, sunt de acord...
Tot ce am e pentru voi,
E-o cascada intre noi,
Curand si pasari amortite vor pleca,
Oh!Si amintirea...oare unde-ti era...?
Ingeri tristi ii vad plangand,
Suflete-adormite sangerand,
Cu dorinte, idealuri; fluierand,
Toate, pentru voi sunt toate...

Tacere...
Se lasa amurgul lin...In jur se simte pace, parca nu mai e atata zbucium, parca poti sa dormi, asa-i ? fara sa te mai intrebi, fara sa mai umbli pe strazi fara un tel, fara un zambet , fara o privire calda...Parca nu te mai simti ca un baston afectiv-emotional pentru El sau poate pentru Tine...Parca renasti...intr-o alta lume, pacat ca e aceeasi doar cu o alta oglindire...
Noapte buna, e doar Iluzie...Traieste...
E Tacere...Tot Tacere...

"Exista in fiecare dintre noi ceva mai adanc decat noi insine."

Sfantul Augustin

Toleranta la frustrare

Se spune ca noua generatie nu mai are toleranta la frustare, la stres.Se enerveaza foarte repede, nu accepta prea multe refuzuri, vor sa faca numai cum vor ei... Hmmm...poate asa o fi , avand in vedere ca acest lucru l-am discutat si pe la facultate.Ca sa simt ca pot fi integrata in limita normalitatii ( vestita curba a lui Gauss - pentru cunoscatori - bine fac recapitularea cunostintelor acumulate in cei 2 ani de faculate la vestita Universitate S-H) ar trebui sa primesc OK- ul pentru mai multe aspecte printre care si acesta.

Ei bine, cum mie imi place sa ma enervez putin, iar motivul ar fi unul chiar foarte banal - "Ma enervez , deci exist " , nu prea gasesc o motivatie " sa lucrez " in aceasta privinta .

In posturile anterioare vorbeam de echilibru interior si dobandirea capacitatii de autocontrol pe toate aspectele; ei bine, ai nevoie de multa munca cu tine insuti, o vointa uriasa si desigur dorinta de schimbare.Dar cum eu traversez o o perioada de criza, incerc sa ajung macar la linia de plutire...

Sunt implinita, bucuroasa ca am un inger pazitor ;)

Si acum sa mai abordez un alt punct. Aseara am fost in tura de noapte ....si am avut eu ceva mustrari de constiinta cu privire la egoismul meu , ala cam exagerat parca... Am cerut eu ajutorul ingerasului si  m-a ajutat, m- a facut sa inteleg ca, de fapt, eu,doar mi-am respectat principiile , si nu  poate fi vorba de egoism cum credeam eu. Efectiv, uneori nu poti trece peste anumite nevoi ale tale, cum ar fi in cazul meu, a oferi cuiva ceva "numai daca intra in relatie cu mine", daca imi cere permisiunea.

Parca asa am invatat eu sau poate fac eu parte din noua gereratie, aia excesiv de frustrata...

Drum drept si lumina!

2 ochi caprui...

AUM...

AUM...doar un exercitiu yoga :P

Ii admir pe cei care si-au gasit calea, stiu catre ce meleaguri sunt dispusi sa se indrepte.Cursul de azi de la "Psihologia familiei si Psihosexologie" m-a cam pus putin pe ganduri.Am discutat despre relatii, despre ce aduce fiecare dintre cei implicati in relatia respectiva; despre cat de mult se cunosc pe sine si pe cel de alaturi, despre legatura care exista, despre ce inseamna "eu" si "noi", despre ratacire, despre a da si a lua, despre respect.

Daca nu stii cine esti si ce vrei ,ce nevoi ai, ce aspiratii sau dorinte, n-are rost sa complici si mai mult existenta ta si a celuilalt.Itele se vor incurca, legatura "solida" se va transforma pe zi ce trece intr-un "calvar", de ce atat de dramatic, pentru ca multe//multi raman prinsi in diverse relatii-legaturi bolnavicioase-le-a spune, si se autodistrug, se nefericesc unii pe altii intr-o aparenta necunostinta de cauza.Si ca de obicei,celalalt e de vina, ca de, u, ai dat ce ai avut mai bun.

"Este trist sa intinzi mana si sa nu primesti nimic, este dezamagitor sa intinzi mana plina si sa nu fie nimeni care sa primeasca..." asta am invatat eu azi

Formeaza-te frumos si impartaseste-le si altora din experienta ta!

Curaj, incredere, vointa, dragoste!

Ce iubesc ... ?! (my first leapsa)

mOntecOre ms de leapsa, ma ajuta sa-mi pun putin ordine in ganduri, sa mai discut putin cu mine, iar the problem is ca nush daca iubesc ceva in lumea asta, adica daca stiu sa iubesc :D . Sunt prea egoista, si ma iubesc prea mult pe mine, ca sa mai am timp , energie , dorinta, pofta sa le dau si altora. Pot spune doar " ce imi place " :

• imi place sa ma plimb in parc;
• sa admir natura;
• sa ma intorc acasa si cateii sa ma intampine fericiti;
• sa beau vin fiert iarna intr-o cabana la munte;
• sa ma joc cu zapada;
• sa privesc luna, stele;
• imi place sa visez;
• cateodata sa plang;
• imi place sa ma plimb singura prin oras;
• sa ma uit la copii si sa zambesc;
• imi place sa vad oamenii zambind, pentru ca am reusit sa fac ceva pt ei;
• imi place sa cred ca lumea e buna, frumoasa, si totul are mereu un final dragut;
• sa cred ca intr-o buna zi as putea schimba lumea;
• sa-mi beau cafeaua cu iubitul;
• imi place sa dansez, cu sor'mea;
• sa scriu scrisori de dragoste;
• sa primesc flori, ca apoi sa le colectionez;
• sa alerg, chiar si prin ploaie;
• sa fiu nervoasa, ca apoi sa ma pot calma;
• imi place sa cred ca sunt creativa si ca ceilalti ma iubesc asa cum sunt - Maya - ca nu am altceva mai bun de oferit.

Atat pentru azi, ca maine voi fi oricum alta, si totusi aceeasi dintotdeauna...

LE:leapsa va merge si la calator, multumesc

IN PADUREA CU ALUNE





In padurea cu alune
Aveau casa doi pitici
Vine pupaza si spune
Vreau sa stau si eu aici
Pu-pu-pu, pu-pu-pu
Vreau sa stau si eu aici, bis

Iata vine si-o broscuta
Top, top, top sarind mereu
Daca e loc in casuta
Tare-as vrea sa stau si eu
Top-top-top, top-top-top
Tare-as vrea sa stau si eu, bis

Soricelul striga-ndata
Iata si eu am venit
Casa voastra e curata
Noroc, bine v-am gasit
Chit-chit-chit, chit-chit-chit
Noroc, bine v-am gasit, bis

Si-n casuta cea draguta
Stau vreo cinci prieteni mici
Soricelul si-o broscuta
Pupaza si doi pitici
Tra-la-la, tra-la-la
Stau vreo cinci prieteni mici, bïs

Un om inteligent si ... fericit ... !!!

Ce bine că eşti


E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.


Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.


Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.


Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Nichita Stanescu

In interior...

In momentul nasterii primim invitatia la spectacolul vietii.Cum vom sti noi sa ne descurcam pe "scena", nu ne intereseaza in mod deosebit, suntem mai degraba interesati de "jocurile simbolice", de aventura de a descoperi in fiece clipa un lucru nou, asimilam , ne acomodam noilor situatii, si pas cu pas, ne creem propriul echilibrul cognitiv -ca baza pentru dezvoltarea noastra ulterioara, continua, permanenta.

Cam asa as putea descrie eu etapa copilariei -sau formarea viitorului adult. El - copilul - este pur, inocent, naiv, un adevarat filosof, el ne provoaca mereu, dar noi, cei mari suntem prea obositi sa raspundem cu vivacitate intrebarilor sale.El - copilul - vrea sa readuca la lumina " esenta divina " din noi ; si toate demersurile pe care le face sunt atat de intelepte, incat uneori te si miri de unde stie el - micutul - toate acestea - poate daca stai sa te gandesti putin, ai putea gasi si singur raspunsul - el are o legatura speciala cu divinul , cu sine, si nu se eschiveaza sa lucreze cu propriile dorinte, ganduri, idealuri.

Te gandesti vreodata ca ai ascuns in tine licarirea ce transcede de undeva din Infinit si poate te conduce tot catre Infinit, nu cred ca este foarte relevant locul catre care te indrepti ci mai degraba cum faci sa te regasesti, sa fii impacat cu tine insuti, pentru ca lucrurile oricum merg de la sine, ceea ce trebuie sa se intample, se va intampla - legea naturii; important este daca esti constient de faptul ca porti cu tine : lumina, caldura, frumusetea, dragostea - ESENTA, sau preferi sa mergi mai departe considerandu-te atotputernic si ... GOL?!

De ce zambesti cand vezi un copil pe stada?Dintr-o data ti se insenineaza chipul si emani in jurul tau o energie pozitiva, incepi chiar sa-ti privesti semenii cu drag, admiratie, vezi chiar si frumusetea lor? Ti-e dor parca de linistea de odinioara, nu ? Atunci intreprinde o schimbare - doar esti un adult, un om matur, responsabil pentru actiunile sale, sau ti-e teama...

Asta daca nu vei ajunge la intr-o alta etapa a vietii, cand se va declansa o noua criza, cand te vei intreba cine am ajuns sa fiu, te vei uita surprins, poate chiar intrebator in oglinda si nu te vei recunoaste. Poate vei avea procese de constiinta, ca in tinerete ai facut sau n-ai facut, uite ca acum, parca ai vrea sa concluzionezi ca ar fi mai bine sa lasi copilul din tine sa iasa la lumina, dar nu se stie daca o faci u sau o face natura pt u .

"Nu lasa pe maine ce poti face azi"

"Fii un izvor de lumina pentru ceilalti, ajuta-i cand iti cer ajutorul sau nu"

P.S. "Nimic nu dispare, nimic nu se creaza, ci totul se transforma"

De ce sa nu contibuim si noi la aceasta continua tranformare a Universului , chiar si a universului launtric, ca doar suntem si noi o mica parte din el ...

Stop avalansei....

Daca esti implicat 100% intr-o activitate cred ca ai toate sansele sa reusesti sa faci un lucru bun, daca tot de apuci, vorba aia...
Un sfat, ca tot imi place mie sa dau sfaturi :D --> " daca simtim ca se indreapta spre noi acea avalansa nebuna de ganduri ciudate, fara nici o logica sau coerenta, putem spune pt cateva secunde STOP, inspiram de cateva ori, si incercam sa ne focalizam gandirea catre ceea ce este important in acel moment, adica catre activitatea in care suntem implicati"
Mintea noastra tot colinda, daca prin exercitiu mai punem si noi osu' la treaba si ii mai creem cateva trasee de urmat, parca parca ne apropiem de "esenta"

"Ceea ce este bland si moale biruieste ceea ce este tare si puternic."

LAO TZU

Fii o trestie flexibila si astfel te vei putea sincroniza cu realitatea, vei dansa in acelasi ritm cu vantul, vei privi in aceeasi directie cu stelele, vei fi asemeni unui Soare care-si va oglindi zambetul in argintiul lunii si astfel misterul "faptei bune" se va raspandi ca o pulbere magica peste intreaga lume o data cu lasarea noptii... rezultatele poate le vei intalni dupa rasaritul soarelui, asta daca te-ai hotarat sa incepi un nou capitol al povestii tale...

P.S. pasteaza-ti echilibrul interior, vei putea razbate multe in calatoria ce ai intreprins-o ...

Da sau Nu...

Asa cum spunea Shakespeare " To Be, or Not To Be " . La o intrebare exista 2 tipuri de raspuns : Da sau Nu, nu poti raspunde cu " poate" sau " nu stiu". Prin prisma acestor raspunsuri arati celor din jur ca esti o persoana respectabila, care-si cunoaste telul, cu siguranta un model pentru ceilalti, ceilalti care vor sti sa vada.
Daca de exemplu esti la serviciu si mai ai de indeplinit o sarcina; dupa o perioada detimp seful tau vine si te intreaba daca ai terminat, iar u raspunzi "da, dar mai am de verificat ceva, in 15 min este totul gata" ; raspunsul corect ar fi fost :" nu am terminat inca, in 15 min va fi gata". --> se poate vorbi aici de profesionalism in job-ul pe care il ai.

P.S. Stii ce vrei?

D'ale copilariei...

Evrica...am inspiratie...La hotel, dupa o dimineata (4-5 am) super stresanta, clientii se bat pe taxi-uri, doamnele de la dispecerat receptioneaza info date de mine in mod eronat, taximetristii sunt beti de nesomn sau gandul le este la a face cat mai multi bani si se afla in dilema de a nu sti ce comanda "BUNA" sa ia, asa ca mai bine le refuza...
Am ajuns la concluzia ca uitandu-ma la desene animate pe "Cartoon Network" la fel ca atunci cand eram mica ma pot relaxa, adica sa-mi treaca imensitatea de NERVI de care tocmai am avut parte.Parca e bine sa-ti mai aduci aminte si de copilarie din cand in cand, sa nu mai avem idei de genu'ca suntem maturi si stim ce facem:<>, ne incretim fruntile degeaba.
Va invit si pe voi sa va mai aduceti d-ale copilariei, caci astfel ne mai reapare si noua zambetul pe buze(unul inocent, sincer )

A te schimba...

In subiectivismullui omul incepe sa fie obiectiv- va incepe sa fie constient de propriul comportament si va initia un proces de schimbare.

Ploaie...Armonie...Valoare...

Si e frig, si ploua...simt cum inghet...cum vantul patrunde incet,incet in fiecare particica din mine...Voi ramane fara suflare in curand.M-a strafulgerat imaginea-mi cazuta jos, pe pamant, aproape fara suflare,fara putere,fara caldura,fara dragoste.Ce cuvant magic.Cred ca doar zanele il folosesc, sau poate si acei oameni care au primit in dar de la Zana cea Buna,pulberea fermecata care i-a calauzit in aceasta "calatorie initiatica" in lumea "viselor reale"...
Se spune ca nu trebuie sa cautam fericirea; in momentul cand vom inceta sa mai facem acest lucru, atunci vom fi cu adevarat fericiti...Cum sa fii fericit, daca te simti incomplet?
Poate ca fericirea, este doar o aparenta, vorbesc aici de aceasta stare pe care o cautam...Ar fi bine pentru noi,cei cu "inima de gheata" sa vedem partea luminata si incalzita a tuturor lucrurilor...poate asa vom ajunge sa fim si noi adeptii unei noi orientari in domeniul filozofiei dragostei, si anume adeptii lui "RA"; doar asa sa ne mai incalzim si noi sufletele amortite...
Frumusetea dragostei, a fericirii este stearsa de imensa putere a banului, a urii, a actiunilor de tipul "a te comporta ca unmisel" si multe altele care pot fi incluse in sfera asta.
De ce totul in umila noastra existenta este conditionat de ceva???Ma gandesc ca poate in acest fel reusim sa mai facem cate un mic progres, sa ne mai dezvoltam...Cred ca daca nu ne-am mai pune atatea intrebari, lucrurile ar fi mult mai simple; si noi, evident am avea o existenta in deplina armonie cu Totul.
Hmm...cred ca am spus cuvantul potrivit...ARMONIE...nu m-am mai simtit in aceasta stare de multa vreme, sau poate ca niciodata.Consider ca trebuie sa fii intelept pentru a avea puterea de acceptare pe care o presupune cuvantul cheie amintit mai sus.
Am putea concepe o intreaga lista de factori care ne indeparteaza de aceasta stare...Acum aduc in discutie doar subiectul:bani
Life and the money... , este varianta propusa de mine pentru a explica viata noastra amoroasa in societatea actuala...
Parca m-am trezit putin din visare, privesc pe fereastra hotelului, simt mirosul de cafea,si cantecul stropilor de ploaie...Este viata in jurul meu,dar nu si caldura...mi-e frica de toate mastile pe care le vad, de parca intalnesc la fiecare pas...monstri, si nu oameni, frati de-ai mei, cum spune Doamne-Doamne...Este greu sa te ridici, dar parca un copil care invata sa faca primii pasi este mai puternic, mai perseverent ca mine...
Cine sunt si ce vreau? este intrebarea la care va invit sa va raspundeti voua insiva...
Ce valori aveti?Care est cea mai importanta, care va reprezinta intru totul?

"Nu lua nimic personal"

In curand va rasari soarele...de mult nu am mai admirat un rasarit...daca stau bine si ma gandesc, cred ca de vara trecuta, de la mare...Este liniste deplina in jurul meu,cum se spune:"i'm listening the song of the silence..."Macar de-ar fi atat.Gandurile nu-mi dau pace...Consider ca este absolut minunat sa ai o viata pe care sa ti-o traiesti impacat "with your self"...Nush cati dintre noi se pot bucura de aceasta mangaiere, magaiere ce poate fi obtinuta datorita propriei vointe.Din pacate noi oamanii, acesti robotei care suntem setati sa avem ca target : bani si satisfacerea propriilor nevoi, ne folosin acest atu -VOINTA- spre atingerea acestor target-uri, si nu in propriul beneficiu - a ne face mai usoara existenta.
A sti sa-ti infranezi pulsiunile interioare este un lucru foarte rar intalnit, daca nu chiar aproape imposibil.
Cred ca ar trebui sa avem in verede ca cei din jurul nostru sunt diferiti de noi si, pornind de la aceasta premisa, sa elaboram un algoritm de socializare bazat pe respectarea limitelor dintre noi.
In acest mod am puteam evita multe dintre conflictele ce se isca intre doi oameni; in acest mod, am putea avea o viata mai sanatoasa, fara conflicte interioare, am putea evita enervarea .

"NU LUA NIMIC PERSONAL"- motto

Am putea sa ne bucuram de lucrurile simple din viata noatra, cum ar fi, de exemplu : frumusetea naturii : un rasarit de soare, un apus, un cer cu o bolta cereasca superba, o plimare in parc, am putea admira de asemenea prospetimea unei dimineti in timp ce mergem spre serviciu si astfel am evita nervii creati de aglomeratia din trafic ; sau zborul pasarilor, adierea suava a vantului de dimineata care parca anunta o zi torida, plina de surprize, de noi provocari. Astfel te poti incarca cu energie pozitiva si poti face fata unei zile pline.
Vom reusi noi oare sa realizam aceste lucruri...?
Putem sa ne pastram zambetul pe buze, indiferent ce s-ar intampla, sa-i tratam pe oameni la fel, indiferent de locul pe care il ocupa pe scara sociala.
E simplu, singuri ne putem face viata mai frumoasa!
Poate la inceput este mai dificil, si aproape imposibil de realizat pentru unii, dar cu putina vointa ( ca d'asta o avem si ar trebui s-o folosim si in alte scopuri nu doar cele cu care ne-am obisnuit) totul poate capata o alta infatisare si noi putem avea o perspectiva diferita.

P.S.Daca tot vrem sa fim egoisti, hai sa fim intr-mod mai constructiv pentru noi insine nu?:P

Am o idee : ne-am putea folosi agenda (c are este incarcata cu diverse intalniri, programari si toate cele) si intr-un alt mod, ne-am putea propune ca in fiecare zi sa ne indeplinim o dorinta ( ca sa nu mai fim asa frustrati tot timpul) sau in fiecare zi sa avem un target;
de exemplu : azi 26.05.2008 imi propun sa raspund cu amabilitate tuturor celor care imi vor adresa o intrebare ( indiferent daca ma grabesc, sau daca intrebarea lor mi se pare ca nu reprezinta ceva relevanat pentru mine). Ne-am putea reorganiza agenda intr-un mod zic eu, destul de benefic.
O buna organizare intotdeauna creeaza o viziune mult mai clara a activitatilor ca urmeaza a fi intreprinse; restructureaza gandirea.
Trebuie doar sa vrei, ca restul vine de la sine.Nu ma indoiesc ca nu dispunem de imaginatie sau de dorinte ce asteapta sa fie indeplinite (si aici ma refer la lucrurile pe care am putea sa ni le propunem pentru fiecare zi)

"Pentru a castiga Totul, trebuie sa indraznesti Totul"

Pe la interviuri se tot vehiculeaza sintagma : "apetenta pentru nou, sau sunt receptiv la provocari" pai atunci de ce sa nu si aplicam toate acestea si in optimizarea existentei noastre, si nu doar a companiei pentru care lucram, nu?

Pe cer sa intrevad primele raze ale soarelui.Buna dimineata...

Liberul arbitru...

Doar o privire, si...Tu...

Cat de mult se poate schimba situatia cand esti deschis la receptarea mesajelor celor din jur.Nu trebuie sa acorzi prea multa importanta propriei persoane, ci mai degraba sa incerci sa captezi tot ce vine din exterior si astfel sa te folosesti de acest izvor nesecat de informatii, aceasta avalansa minunata, as putea spune, care ne face mai frumosi, ne ofera acea lumina, care deseori ne lipseste, sau pe care am avut grija sa o ascundem foarte bine.Vorbesc despre scanteia divina din noi, acea licarire care ne individualizeaza si ne scoate la iveala partile noastre minunate, care ne ridica deasupra tuturor, care ne ajuta sa atingem un nivel cu mult superior.
Este de-a dreptul mirific sa zambesti si astfel sa faci pe cineva fericit, sa vezi bucuria pe chipul cuiva, care pana mai ieri nu avea speranta unui nou rasarit de soare, unei raze de lumina in universul sau obscur, acoperit de noi grei si apasatori.
Doar o privire... dulce, dar senina alunga toata tristetea din suflet.Iti da pofta de viata, dorinta de a-ti continua zborul in inaltul cerului pentru a ajunge ACOLO, Acolo unde trebuie sa fii, dar stii unde...?Iti da putere de a continua sa urci pe panta muntelui atat de abrupta, pe care credeai ca nu vei reusi sa mai avansezi prea mult.Iti da forta, este resersa de energie, focul viu care contribuie neconditionat sa avansezi pe spirala vietii...
Doar o privire... iti poate indica o noua poteca, iti poate deschide usa atunci cand simti ca totul este pierdut...
Crezi ca este posibil?Eu zic ca DA...

Despre noi,oamenii...

"In fiecare om exista o lume..."Intelept a fost cel care a spus pentru prima data acest lucru.Am auzit-o de la o persoana foarte draga mie.Consider ca multi dintre noi suntem foarte superficiali in multe lucruri pe care le facem.Inca nu am invatat cum sa oferim ceea ce este mai bun in noi, sa-i facem pe cei din jur sa zambeasca doar pentru simplul fapt ca noi zambim; de ce? pentru ca sunt prea tristi si captati de problemele lor nu? Nu aduc in discutie vestita controversa dintre altruism si egoism, ci, vreau doar sa spun ca nu oferim o deschidere, o portita, catre lumea noastra astfel incat ceilalti sa o gasesca si sa se produca "iluminarea".Mai degraba cred ca "in fiecare din noi exista o lume, iar intre noi exista doar o jungla, un camp de razboi".
Nu stim sa comunicam asa cum am spus in ultimul meu post, dar nici nu ne dorim acest lucru.In cultura noastra romaneasca este mult mai simplu sa pastrezi totul pentru tine, sa te complaci in situatia in care te afli la momentul respectiv, sa le arati celor din jur dramatismul actiunilor tale, cat de erou esti si cat de mult suferi, decat sa te descarci, sa te exteriorizezi apeland la un lucru atat de simplu care se numeste "comunicare".Suntem convinsi ca procedam foarte bine si ca nu avem nevoie de sfaturile nimanui, pentru ca , noi romanii le stim pe toate, la noi este valabil vestitul slogan "Merge si asa!"
Suntem o natiune de frustrati, cum poate alte popoare sunt, numai ca nu sunt in masura sa vorbesc despre asta.
Am crescut cu ideea ca noi,oamenii suntem niste fiinte minunate, ca suntem superioare animalelor, pentru ca avem constiinta, constiinta de sine; si cu toate acestea, acesta constiinta pe care o aduc in discutie ne permitem sa o folosim doar pentru a ajunge niste frustrati, pentru ca, aceste fiinte atat de superioare ale creatiei nu am ajuns in la acel nivel de superioritare care sa ne determine sa actionam in favoarea noastra, sa ne facem existenta mai facila.
Dar oare ce inseamna a fi un om?
Pentru mine un om inseamna o fiinta vie, minunata, dar numai atunci cand vrea, care poate fi un adevarat luptator, care se va folosi de toate atuurile sale pentru a iesi invingator in lupta pentru supravietuirea de orice fel.Dar, pe de alta parte poate fi un animal in adevaratul sens al cuvantului, in momentele cand uita ca este parte din scanteia divina, cand isi foloseste agresivitatea si egoismul sau latent.
Suntem doar oameni...

Doar cateva cuvinte...

Rasfoiam acum cateva zile o carte buna pe care v-o recomand si voua cu mult drag "Vorbeste-mi...am atatea sa-ti spun"- J. Salome.Am regasit printre randurile citite multe ipostaze ale vietii noatre cotidinene, aparent perfecte as putea spune.De cele mai multe ori cand actionam ne gandim la propria persoana, nicidecum la cel de langa noi, nu ne gandim la nevoile lui sau la asteptari.

Voi da un exemplu pentru a ma face mai inteleasa:stateam impreuna cu "my best friend" si vorbeam d'ale noastre, ii povesteam o intamplare si in acel moment simteam nevoia de sustinere din partea ei, sustinere pe care am primit-o, nimic de zis; numai ca ea, atunci, avea nevoie si de sprijunul meu,sprijin pe care i l-am oferit,numai ca eu ramasesem blocata doar la problema mea.Vreau sa precizez ca oricat de solidari parem unii fata de ceilalti tot egoisti ramanem( eu nu cred in altruism, pentru ca nu exista, iar cei care cred ca acesta ar exista, este de fapt o forma de egoism ce imbraca un vesmant de"zana buna", nimic mai mult); poate pare dur ceea ce am spus, dar este foarte adevarat; iar la o mica autoanaliza va veti convinge.Pentru a va ajuta putin va sfatuiesc sa va intrebati de ce dati bani cersetorilor, atunci cand o faceti, de ce cedati locul unei persoane mai in varsta in autobuz...Aici veti gasi imediat raspunsul:pentru ca asa am fost invatati, dar vin cu urmatoarea intrevare:si toate aceste invataminte, de unde isi au izvorul?

Aud peste tot sloganul "comunicarea este foarte importanta", DA, intr-adevar, numai ca trebuie sa si stim sa facem acest Act Sacru intr-o maniera cat se poate de buna si satisfacatoare pentru amblele parti ale dialogului;aici se afla miezul problemei.Putem vorbi cu cineva, dar numai sa ne plangem, sa ne lamentam, vorbind numai de problemele personale, punandu-ne propriul EU in faimoasa ipostaza de VICTIMA, in care multi dintre noi ne place sa ramanem.Dupa parerea mea comunicarea ar trebui sa fie activa, cei poli ai conversatiei sa interactioneze in mod constructiv pentru amblele parti, si nu una sa fie favorizata, iar cealalta sa fie pasiva si...frustrata.

Noi, oamenii suntem niste fiinte complexe si cam parsive, mai mult sau mai putin, si ma refer aici la faptul ca, reusim sa ne satisfacem nevoile mai mult sau mai putin in conformitate si cu nevoile celorlalti.Daca simtim ca ar fi momentul oportun pentru a atrage atentia asupra noastra vom face tot posibilul pentru a obtine acest lucru, si vom folosi tot felul de "sireslicuri" pentru a castiga in aceasta competitie:cine iese invingator din batalia pentru a comunica nociv?

Spuneam mai sus ca una dintre parti ramane frustrata, de ce? pentru ca acesta este pasiva in conversatie, si-si reprima toate dorintele pentru a face o impresie buna celui din fata sa ascultandu-l 100% implicat in conversatie.Numai persoanele care se cunosc foarte bine pot sesiza toate aceste realitati,toate aspecte aspecte ale unei conversatii....Cel mai bun exemplu ar fi urmatorul:2 prieteni se intalnesc la o cafea, unul a avut o zi minunata, este un vulcan in plina activitate, radiaza de fericire, iar celalalt, este deprimat.Stau si ma intreb cata empatie va exista intre cei 2?

Un alt aspect nociv al unei conversatii:intr-un cuplu cei 2 ajung sa-si "coloreze" si sa-si "imbolnaveasca" relatia cu lucrurile care se intampla pe la serviciu...(se spune ca trebuie sa fii iubit/(a), si prieten/(a) si sora/frate, parinte pentru celalalt, dar cateodata sau de cele mai multe ori este doar o relatie plina de compromisuri care nu face altceva decat sa te "devoreze" in interior) si uite asa se mai diminueaza "la flame de l'amour" putin cate putin.

Sau...intr-o conversatie foarte intersanta cu o persoana, aceasta ajunge sa spuna ceva aparent banal dar care pentru tine rezoneaza puternic si trezeste in tine multe alte lucruri si astfel te-ai pierdut in gandurile tale nebune de zi cu zi, de care incerci sa fugi, dar pana la urma tot la ele te intorci, pentru ca este aproape imposibil sa ai control asupra mintii tale, ea zburda si zburda necontenit...


Sau...

(to be continued)

Si nimic nu mai e la fel...

Cat de simplu ar fi sa dam timpul inapoi, sa schimbam in umila noastra existenta cateva din "faptele eroice " pe care voluntar sau involuntar le facem... Evident ca acest lucru nu este posibil nici macar in cele mai minunate visuri ale noastre....Noi, oamenii, niste roboteii setati sa actionam, ghidati de materia cenusie pe care multi dintre noi nu stim sa o folosim , poate ca nici nu suntem constienti ca dispunem de acest "dar"...
Noi, oamenii, (si aici ma refer doar la mine) care credem ca totul este simplu si ca asupra noastra va veni ori de cate ori avem nevoie "ingerul pazitor" sa ne salveze de la "moarte"... Cat de naiv sa fii sa crezi in continuare toate aceste "povesti cu zane" care au disparut cu mult timp in urma...
Se pare ca...doar un pas facut in mod eronat, te poate costa mult...asa cum mi s-a intamplat mie azi...
So...Think Twice

Iscoditoarele bobo...Povestea mea controversata

O zi cat se poate de normala, mai inveti 15 min mai mananci 1 bobo, doar asa sa te mai indulcesti si u, ca de cand cu sesiunea asta suntem destul de amari...(macar sa fie doar acest lucru "amar" in viata mea). Partea nasoala in toata povestea asta este faptul ca bomboanele nu erau ale mele, ci ale unei fete din casa, care le-a lasat in bucatarie pt toti...Eu cum nu ma pot abtine de la dulciuri prea mult, am mancat destul de multe. Si acum ea imi reproseaza (Cata & me) " sa va fie rusine, bomboanele erau pt toti, nu doar pt voi,eu am mancat doar 1"
Foarte interesant sa descopri cum pt niste amarate de bomboane te poti enerva atat, si mai ales sa te duci si la magazin sa cumperi altele!
Ma surprinde faptul ca am fost destul de calma, este un inceput pt toate; chiar si pt cearta pt bobo...:D


P.S.Dragilor aveti grija de la cine luati ceva de papa ca s-ar putea sa va intoxicati, in urma comentariile de dupa...

Mumia...

"Si era una intre frati

Si mandra-n toate cele..."

To be continued

Aceasta reprezinta o foarte scurta descriere a ceea ce insemna "lady in black" , varianta noua, a la C...

Hmm...este atat de usor sa fii arogant, sa-ti arati capacitatile de boss, insa Mumia depaseste cu mult aceste limite.Stau acum si ma intreb oare cum reuseste sa se incadreze atat de bine in aceste standarde?! Cu personalitatea sa destul de flexibila, dar incredibil de taioasa, reuseste sa capteze atentia atator oameni, incat uneori nu mai are nevoie de nici o prezentare in momentul in care si-a afacut aparitia intr-o incapere.

Mumia...just her...

Intre vis si realitate...

"Afara ninge linistit si-n casa arde focul"...hmm deja v-am creionat un peisaj de basm nu?Asa este afara.Ninge incet si linistit, numai ca de aceasta data focul arde in interior, inside me...arde, incet si sigur...
Pana cum ceva timp spuneam ca am "inima de gheatza", acum revin cu o noua precizare:este de ghetza pentru ca mi-e frica sa iubesc; in interiorul ei este o mica scanteie care poate produce vapai; trebuie doar ca focul sa aiba suficienta putere sa topeasca ce se afla in jurul sau...
Noapte buna...aveti grija ce visati, sa nu devina realitate! :P