Daca as trai in fiecare zi constienta mortii as fi un om mult mai bun! Azi, sunt doar un om... iar maine o voce va spune " a fost odata un om..."
De multe ori ma intreb de ce am nevoie iar raspunsul cel mai onest il primesc doar atunci cand nu ma simt bine, cand sunt bolnava, cand imi este rau, doar atunci cand nu mai pot si altcineva se ingrijeste de mine. Sunt rare astfel de momente dar totusi imi ofera o reala si profunda intelegere a calitatii si imbunatatirii vietuirii mele aici, in prezent, in aceasta realitate. Si ma intreb oare micile mele dorinte ce insemnatate mai au; am cu adevarat nevoie de concedii in tari straine, de haine "de firma", de iesiri la terase si de o masina buna? Am oare nevoie sa fiu multumita sufleteste si impacata cu mine, cu deciziile mele, cu viata mea, cu evenimentele din viata? Pot eu controla cursul vietii? Pot sti cu certitudine ca anul viitor imi voi vizita tara si prietenii si vom sta la povesti?
Controlul ramane doar un detaliu manipulator in fata a ceea ce inseamna viata traita in prezent. Tot ce pot face este sa-mi traiesc viata in termeni ce contureaza si exprima cat se poate de clar cei doi poli: umanul si divinul care se regasesc in mine.
Cum ar fi sa scriu (sa-mi reamintesc) in fiecare seara doar trei lucruri bune pe care le-am facut in ziua respectiva? Ar fi minunat. Am avut acest bun obicei la inceputul anului trecut cand aveam nevoie de ancore pentru a ma intoarce in realitate. Am renuntat, l-am lasat de-o parte. Acum imi spun ca ar minunat sa-l reiau, sa-l dezvolt si sa-l imbunatatesc. As fi din nou multumita.
Asta seara am revazut un film foarte drag "Pe aripile vantului"...mirosul mortii te poate speria la inceput insa poate deveni si un parfum scump...
"somn usor"
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu