La limita dintre a ramane prizonier in propria cultura si a-ti asculta inima
Ieri am facut o scurta plimbare, nu aveam nimic planuit asa ca am dat ascultare Vocii Hazardului si iata ca am avut parte de o zi ploioasa infrumusetata de verdele revigorant al padurii, de curiozitatea unor animale ce traiesc intr-un parc natural si de multa bucurie impartasita alaturi de un ceai cald si o prajitura cu fructe :).
Wildgehege Hundshaupten
La intrare ne-a intampinat cu multa caldura si ne-a urat o duminica frumoasa!
Asa ca nu m-am putut abtine si ... i-am multumit, ba chiar mi-am pus si o dorinta :)
Si desigur nelipsitul nufar!
Voia si el putina dragoste si cum nu se gasea nimeni in apropiere, a incercat sa sa mangaie cu urechea. Dragut foc!
Mi-a placut prestanta sa!
Imi era dor de cantul matinal al cocosului iar el a avut grija sa-mi readuca zambetul nostalgic!
O familie fericita! :)
Pe ei chiar i-am gasit foarte simpatici. Erau atat de mici si de grasi, "burticile" stateau sa mature in urma lor.
Desi am incercat sa-i atragem atentia era mult prea preocupata de iarba gustoasa si abia spalata de ploaie.
Calul norvegian si un magarus, amandoi pusi pe sotii de ti-era mai mare dragul sa te uiti la ei.
O cascada foarte ingenios construita: din tulpina unui copac.
Din pacate nu-mi amintesc numele...era insa atat de linistit incat mi-am permis si eu sa-i urmez calmul pentru cateva minute bune.
O casuta construita pentru a servi vizitatorilor drept adapost in caz de ploaie. Desi a plouat, noi am preferat sa ne continuam drumul (fara umbrela desigur).
O caprita tare dragalasa si cocheta: Steinbock. ( in partea stanga (cum privesti) se afla o perie special atasata pentru a-i servi la "masajul spatelui" )
Locul de plimbare favorit al capritei jucause de mai sus.
Geldstein
Un molid din 1843
Un stejar din 1850. Oare cate o fi vazut?
Un lup lenes...
...iar acestuia, ploaia ii provoca sete :)
Aici am ceva de povestit: aceasta este zona lupilor; aceasta constructie din lemn traverseaza perimetrul acestora. Un pod printre lupi... ingenios :) M-am bucurat mult ca i-am putut vedea.
...din decor...la iesire...
Atitudinea este, in cele din urma, puntea catre libertatea, linistea interioara. Toata puterea acestui paradis atat de greu de atins depinde de adevaratul scop spre care ne indreptam. Multumesc! Oare cand am spus ultima data multumesc? Sunt recunoscatoare pentru frumusetea simplitatii ce poate fi detectata mai usor de ochii inimii mele. Zilnic primesc lectii si doar pe unele le pot intelege, celelalte raman undeva in urma pentru a fi repetate intr-un viitor apropiat sau pentru a-si gasi o buna interpretare la un moment potrivit. Sunt bucuroasa sa vad cum pot sa-mi imbunatatesc singura viata, sa observ ca de mine depinde sa merg mai departe zambind sau blamand. Puterea mea consta in a face, a actiona cat mai bine cu putinta in circumstantele date; tocmai aceasta atitudine este aducatoare de bunastare si nu controlul. Nu am putut controla ploaia, asa s-a intamplat insa a tinut de mine daca sa-mi petrec ziua lenevind si fiind morocanoasa sau sa fac din aceasta noua zi un bun prilej pentru a darui iubire si bucurie.
O saptamana placuta!
Multumesc!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu