Povestea devenirii 27/28/29

   Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana

Pentru saptamana 30.07-5.08.2012 voi lucra la urmatoarele teme: 

27. Consideraţia faţă de ceilalţi

Consideraţia faţă de ceilalţi este una dintre caracteristicile unui spirit rafinat. Mulţi oameni aflaţi pe calea spirituală simt că, din moment ce au această cauză, Împărăţia lui Dumnezeu şi, pentru că se străduiesc să-şi cultive un spirit al non-ataşamentului, nu mai contează cum se exprimă faţă de ceilalţi.

Pe bună dreptate, lipsa lor de consideraţie reprezintă o afirmare a independenţei lor faţă de opiniile şi sentimentele celorlalţi. “Dacă Dumnezeu este mulţumit”, îşi spun în sinea lor, “ce mai contează nemulţumirea oamenilor?”

Cu toate acestea, prin lipsa de bunătate nu-I putem fi niciodată plăcuţi lui Dumnezeu, care este însăşi Bunătatea. Sensibilitatea faţă de ceilalţi este un mijloc de autodezvoltare. Îţi găseşti cu adevărat libertatea în tine însuţi atunci când le poţi respecta celorlalţi realităţile, deoarece eşti împăcat pe deplin cu propria ta realitate.

Afirmaţie

Fiind sensibil la realităţile celorlalţi, sunt pregătit să percep adevărul, indiferent de veşmântul pe care îl poartă.

Rugăciune

Mamă Sfântă, mă închin Ţie în toate formele Tale, atât ignorante, cât şi înţelepte. Găsindu-te pe Tine în ele, fie să te pot păstra cu evlavie în Omniprezenţă!

28. Discernământul

La fel cum ştiinţa măsoară viteza relativă a oricărui obiect în funcţie de o singură constantă, viteza luminii, şi credinciosul judecă valoarea relativă a oricărei idei în funcţie de o singură constantă, Dumnezeu. Discernământul este limpede numai atunci când leagă totul de Absolutul Etern. Astfel, în vreme ce inteligenţa poate să se joace la nesfârşit cu ideile, discernământul întreabă: “Să fie aceasta înţelepciune? Să vină de la Dumnezeu?”

Adevăratul discernământ nici măcar nu este produsul raţiunii. Este intuiţie sufletească. Raţiunea, chiar şi raportată la cele mai înalte puncte de referinţă, este nesigură în comparaţie cu inspiraţia venită de la superconştient. Pentru a discerne cu claritate, mai întâi meditează. Cere-i lui Dumnezeu să-ţi călăuzească înţelegerea.

Afirmaţie

Cu hotărâre îmi înăbuş capacităţile, pentru ca mintea să-mi fie deschisă la călăuziri înţelepte ale sufletului meu.

Rugăciune

Călăuzeşte-mă, Doamne, Dumnezeule, ca în toate lucrurile să vad voinţa Ta, pentru că ştiu că doar prin voinţa Ta toate lucrurile ajung la perfecţiune.

29. Renunţarea

Renunţarea înseamnă să întoarcem spatele lucrurilor neesenţiale, pentru a-i putea acorda întreaga atenţie lui Dumnezeu. Putem privi renunţarea ca o investiţie care, iniţial, poate să pară o pierdere, dar care cu timpul îi înmulţeşte de multe ori valoarea iniţială. Cel mai mic dar pe care i-L facem lui Dumnezeu ni se întoarce, cu binecuvântări divine, înmiit. Renunţarea nu înseamnă nimic mai puţin decât dăruirea lui Dumnezeu a propriei fiinţe.

Renunţarea vine din inimă. Nu este vorba despre ceea ce porţi ori despre regulile exterioare pe care le aplici. Când renunţi la tot pentru Dumnezeu, păstrezi această renunţare ca pe un secret scump între tine şi El. Aşadar, toate dorinţele tale, toate năzuinţele tale îi sunt dedicate exclusiv Lui.

Afirmaţie

Resping farmecele ispititoare ale acestei lumi, cu baloanele ei irizate, gata să se spargă în orice moment. Uite unde zbor: deasupra munţilor înalţi. Sunt liber! Sunt liber!

Rugăciune

Doamne, Dumnezeule, ajută-mă să înţeleg că în nici o experienţă exterioară nu voi putea găsi împlinirea. Toate cele după care a tânjit inima mea mă aşteaptă întru Tine.